FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Pornind de la aceste randuri:

"Fiţi foarte atenţi. În viaţa socială oamenii se privesc şi se judecă nu după ce sunt ei în fond, ci după ce par ei în formă. Nu vă faceţi iluzii despre om. Iubiţi-l. Da! Iubiţi-l! Dar nu vă faceţi iluzii despre el, căci cine îşi face iluzii despre om suferă amar. Unul singur este desăvârşit! Unul singur este Bun! Unul singur este curat! Hristos -Dumnezeu. Oamenii, toţi sunt păcătoşi. Ne-a fost dat un dar sfânt, mărgăritar nepreţuit: Iubirea. Trăiţi iubirea." Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor"

Am si eu o intrebare: daca am la servici un musulman/budist/iudeu/ateu/etc, il iubesc, desigur, il ajut, ii vreau binele, si cel mai mare bine e mantuirea.

Cum sa aduc PRACTIC vorba despre credinta? Toti acestia sunt, de obicei, foarte indoctrinati, si iesim mai ciufuliti din discutie, chiar daca avem dreptate. Ce sfaturi imi dati?

Ce sfaturi imi dati?

Trebuie sa distingem, cred, intre a marturisi pe Hristos si a face lucrare misionara (de convertire). Ca si crestini suntem toti datori sa "dam dovada de nadejdea pe care o avem", dar nu oricum - continua Sf. Ap. Petru, ci "cu blandete...". Daca suntem intrebati - raspundem, daca ne batjocoresc - ne rugam. Polemica nu este aproape niciodata binecuvantata:

1Co 12:29 "Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni? "

Citisem despre felul cum misionarii ortodocsi se integrau in noile culturi: aveti si exemplul Sf. Ap. Pavel - "cu iudeii m-am facut iudeu, cu elinii - elin etc". Cea mai importanta marturie a noastra este dragostea pe care o avem intre noi, fratii intru credinta si respectul, si intelegerea sau sacrificiul pentru toti ceilalti, ca si oameni, ca si semeni, indiferent de credinta lor. Cum zicea Sf. Serafim de Sarov - fii tu insuti bun crestin si 10 suflete se vor mantui in jurul tau. A fi bun crestin nu inseamna a fi bun polemist sau teolog sclipitor. Distinctia de care vorbea Valeriu Gafencu se refera la acelasi lucru.

Apoi, mai este si momentul smintelii... Iata de ce, unii Parinti sfatuie sa nu ne implicam in apologetica nici daca suntem versati in materie.

Intalnesc situatii cand cineva contesta credinta ortodoxa sau anumite aspecte legate de aceasta. In aceste cazuri, daca stiu un raspuns potrivit si documentat in conformitate cu Scrierile Sfintilor Parinti, mai si raspund. Iubesc oamenii in general, dar pe cei cu care dialoghez ii consider apropiati. Adesea cuvintele duhovnicului meu, trecut la cele vesnice in urma cu patru ani, ma insotesc. De aceea, vorbesc. Vorbesc cu cuvintele lui. Duhovnicul meu de asemenea considera ca in aceste vremuri credinta trebuie marturisita mai intai prin puterea exemplului personal si apoi prin viu grai.

Il iubesc pe celalalt, dar nu pot sa tac daca traieste in pacat. De exemplu, oamenii spun ca noi ii uram pe homosexuali si au inventat cuvantul homofobie. Mi se pare o mare prostie, noi NU ii uram pe homosexuali, ci pacatul urat pe care ei il fac. Noi ne rugam pentru indreptarea lor. Ca sa le spunem ca este un pacat, cred ca e de prisos, si ei stiu ca nu e bine, dar nu se pot infrana. Asadar, vorbim cu Dumnezeu in rugaciune pentru luminarea lor.