FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Adeseori suntem predispusi a ne angaja cu semenii nostri in discutii contradictorii, pentru a apara Biserica, Ortodoxia, convingeri religioase, sau de alta natura.
In acest context chiar-daca avem dreptate- nu de putine ori apare ca repros faptul ca "judecam", ceea ce nu se cuvine noua.
Unde ar fi bariera invizibila intre argumentele apararii noastre, (chiar intemeiate) si cealalta latura unde se poate cadea sub pacatul judecatii !?

Eu zic că judeci când crezi că celălalt e păcătos, e ne-bun (adică i-ai dat o setinţă). Aperi ortodoxia ca pe singurul colac care ţi-a rămas, adică cu dinţii pt că şti că fără ea şi tu şi cel "strâmb-credincios" sunteţi în pericol de a vă scufunda. Chiar dacă se apelează la vorbe dure pentru a deschide ochii spre adevăr asta nu înseamnă ne-iubire, judecată (părintele care îşi ţine "nuiaua" în cui nu îţi iubeşte copilul).

A şti dacă ai judecat pe cineva numai tu singur poţi şti. Acea barieră e în sufletul fiecăruia.