FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Zicea printele Staniloaie ca Dumnezeul crestin (ortodox) e un Dumnezeu viu si personal. Mi s-a lipit de suflet ideea asta.

Voi aveti o relatie personala cu Dumnezeu? Ce puteti impartasi cu privire la acest fapt?

Nu cred ca e indiscret (asa am gandit initial), caci toti acei care au o relatie unica cu Dumnezeu si Il simt si cunosc pe Hristos, inceteaza a mai fi ei insisi si sunt persone schimbate, care vorbesc despre asta. Ca exemple Danion si atatia carora le-a reprodus povestile.

Tu il gasesti pe Dumnezeu sau te gaseste El pe tine (in masura in care Il cauti tu )?
Si cum se realizeaza aceasta relatie, traire? Caci sunt unii, multi, foarte buni crestini si oameni ai Bisericii, oameni buni de tot, dar care nu au niciodata parte de acea traire a lui Dumnezeu, de revelatia si exaltarea dumnezeiasca.

M-am facut oare inteleasa?

Zicea printele Staniloaie ca Dumnezeul crestin (ortodox) e un Dumnezeu viu si personal. Mi s-a lipit de suflet ideea asta.

Voi aveti o relatie personala cu Dumnezeu? Ce puteti impartasi cu privire la acest fapt?

Nu cred ca e indiscret (asa am gandit initial), caci toti acei care au o relatie unica cu Dumnezeu si Il simt si cunosc pe Hristos, inceteaza a mai fi ei insisi si sunt persone schimbate, care vorbesc despre asta. Ca exemple Danion si atatia carora le-a reprodus povestile.

Tu il gasesti pe Dumnezeu sau te gaseste El pe tine (in masura in care Il cauti tu )?
Si cum se realizeaza aceasta relatie, traire? Caci sunt unii, multi, foarte buni crestini si oameni ai Bisericii, oameni buni de tot, dar care nu au niciodata parte de acea traire a lui Dumnezeu, de revelatia si exaltarea dumnezeiasca.

M-am facut oare inteleasa?

Dar dvs sunteti ortodoxa?
Pr Staniloae vb de de o cunoastere a Lui Dumnezeu in imprejurarile concrete ale vietii, prin care fiecare isi da seama ca exista o purtare de grija tainica, personala, aceasta cunoastere este de generala /a tuturor, insa aceasta cunoastere poate creste si se transforma intr-o relatie strinsa , simtita ca intima, sfintii o numeau , traire in Hristos.
Insa, in aceasta relatie intima, personala, cu sau in Dumnezeu, trebuie din start spus ca pe tarimul trairilor si sentimentelor interioare (a omului din launtru) limbajul e foarte saracacios in exprimare, mai cu seama ca cele lucrate in suflet se fac intr-un mod tainic/ascuns .
Relatia e si vie in acelasi timp pt ca se modifica in functie de starile si inclinatiile sufletului, dar exista o simtire neindoielnica a acestui lucru.
Sf apostol Pavel spunea ca, cine nu se lupta dupa legile jocului nu se incununeaza, la fel e si in relatia cu Dumnezeu, pe masura ce se implinesc'' poruncile Lui Hristos'', Dumnezeu se descopera implinitorului, dar aceasta presupune o cautare temeinica, cu osirdie si in acelasi timp o punere in aplicare sincera si hotarita a poruncilor.
Si asa facind, harul Duhului Sfint, luat in tainele bisericii, nu ramine nelucrator, ci, singur vi se va decoperii si va va invata toate dar la timpul potrivit.
Pt inceput trebuie urmati pasii marunti trasati de Biserica, pe masura ce se implinesc acestia consegvent, creste in suflet o dorinta tot mai mare si arzatoare de mai mult, dar in toate este nevoie de un duhovnic cu experienta, si de multa, multa lectura.

Voi aveti o relatie personala cu Dumnezeu?

Eu, nu am.

Tu il gasesti pe Dumnezeu sau te gaseste El pe tine (in masura in care Il cauti tu )?

Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla ..., deci tu vrei să afli, să găseşti şi Dumnezeu te află, te găseşte doar dacă el este ceea ce cauţi tu: dacă tu vei căuta să-ţi împlinescă dorinţele "de glorie", să-ţi de-a reuşite şi împliniri personale cred că El nu este asta, dacă în schimb doreşti pacea, iubirea şi binele tuturor, dacă munceşti, dacă te rogi fără să ceri pt tine, în mod egoist se poate să-L găseşti, căci El, aşa cum sunt pildele şi modul Său de viaţă, asta este: iubire ca jerfă pt alţii.

Si cum se realizeaza aceasta relatie, traire?

Muncind şi făcând cele bune, cele pe care El ni le-a lăsat fie direct în timpul vieţii Sale pământeşti, fie indirect prin graiurile Sfinţilor Lui.

Rabdare, rabdare, rabdare [pt cei ce se ostenesc şi muncesc faptele bune] spune părintele Cleopa.
... aşadar, ne-am predat inima Lui Dumnezeu ca s-o deschidă El, şi-o va deschide celui care stăruie, luptă, nu se răzvrăteşte, nu se împotriveşte, nu este nerăbdător, ci ascultă. Celui care alteaptă nerăbdător şi zice: va venii şi ceasul acela. Şi întradevăr ceasul va avenii! Cu neputinţă să nu vină! Atfel, Dumnezeu nu există. Dacă există, atunci există şi această clipă în care Dumnezeu va devni Dumnezeu meu Arhimandritul Emilianos

Dumnezeu este personal, adica este o persoana. Este o caracterizare, antonimul fiind impersonal. Expresia "o relatie personala cu Dumnezeu" este un specifica la nou-protestanti. La ortodocsi folosim expresia "o traire vie cu Dumnezeu"... etc

@maria-andreea, merci pt raspunsuri
@Iereu, nu stiam expresiile, multumesc de informatie, astept si raspuns daca se poate.
@pr Haralambie, cam greu am deslusit ce ati scris, multumesc. intrebarea initiala daca-s ortodoxa are "tonul acela" sau e doar impresia mea?

mai astept raspunsuri.

Dahnah,
Vorba "Dumnezeu personal" la ortodocsi nu inseamna ca este "al tau", asa cum sunt hainele tale, sa zicem, "personale". (Volens nolens ai insa cu El o relatie personala, ptr ca tu esti o "persoana"). Ortodoxia intelege prin asta ca El este persoana, ca are, adica, "ipostasuri" (manifeste) in persoane - ale Treimii. ("persona" in latina inseamna masca" adica ceea ce vezi din ceea ce este ascuns, ceea ce este manifest din cineva. Ganditi-va la mastile de carnaval: "Persona" este "personajul" vizibil, este o "ipostaza' a omului din spatele mastii. E o explicatie intrucatva grosiera, dar mutatis mutandis, justa). Sunteti, se pare, neo protestanta, nu ?
(Sensul expresiei la neo-protestani este cam vag, ambivalent).

Dahnah scrie:
@pr Haralambie, cam greu am deslusit ce ati scris, multumesc. intrebarea initiala daca-s ortodoxa are "tonul acela" sau e doar impresia mea?
mai astept raspunsuri.

Nu am intrebat ca sa va jignesc, Doamne fereste, ci pt ca nu am vazut in profil si pt ca sa stiu din ce postura sa va raspund, ca drept dovada ca nu prea am fost inteles...

Voi aveti o relatie personala cu Dumnezeu? Ce puteti impartasi cu privire la acest fapt?

Eu cred ca Il simt prin glasul constiintei, prin indemnurile la faptele bune si prin regretul celor rele (sau a celor bune omise). Dar asta cu conditia ca stiu ce e placut si ce nu e in fata Lui. Cand am dubii, incerc sa ma rog ca sa-I simt prezenta.