Veronika, vrei să te faci maică?
Dacă te vei face şi o vei duce la bun sfârşit, aşa cum vrea Dumnezeu, vei avea bucurie veşnică!
Ştiu că un monah ( monahie) după slujba de călugărie, trebuie să stea 3 zile în biserică. Şi în legătură cu acest eveniment impresionant, am cîteva întrebări :
Asta poate este o tradiţie locală, cei care au practicat aşa ceva pot să spună cum este. Eu nu am procedat aşa şi nici nu mi se pare normal.
1. Care este programul lor de rugăciune în aceste zile?
Ar trebui să fie neîncetat, nu numai cele 3 zile.
2. Care este hrana lor zilnică?
În funcţie de perioadă, în post/înafara postului, în funcţie de râvnă, de putere, de voinţă celui călugărit. Poate să fie normal ca şi la celelalte maici. E greu de spus, în mănăstire stareţa şi consiliul duhovnicesc stabilesc, dar cu siguranţă, nimeni nu-ţi poate impune ceea ce nu poţi sau nu vrei.
3. Cine alege "naşul" de călugărie şi ce responsabilităţi are el faţă de canditat?
Cel care se călugăreşte alege naşul şi responsabilitatea este aceeaşi ca şi a părinţilor pt fii.
4. În anumite momente de încercare şi ispite, monahul trebuie să ceară ajutor, de la stareţ (ă), sau de la părintele spiritual care la condus spre al doilea botez?
Sigur că da, şi de la Dumnezeu şi de la sfinţi, şi de la îngerul păzitor, Maica Domnului şi de la celelalte maici sfinte şi de la sfinţi care mai sunt în viaţă.
La moment, doar aceste întrebări mi-au venit în minte, dacă mai sunt şi alte lucruri importante şi interesante săvîrşite în biserică, rog mai ales pe părinţii ieromonahi care au trecut prin astfel de mister
, să-şi amintească puţin de clipele cele mai frumoase din viaţa lor, şi să ne împărtăşească şi nouă cîte ceva.
Veronica, taina dacă s-ar putea explica nu mai este taină. Dar, cel mai bine este să treacă prin ea cel pe care il interesează şi să aibă o experienţă proprie, reală, nu numai din auzite, că altfel nu foloseşte prea mult, rămân doar întrebări la nivel copilăresc şi atât.
Conştientizez, că bucuria sufletească din interior nu se poate explica, dar spuneţi-ne lucrurile de care ar trebui să ţină cont acei, care poate cîndva vor avea chemarea şi dragostea de a primi cinul îngeresc; Atît cît e posibil... Vă mulţumesc şi iertaţi de îndrăzneală.
Să aibă dinainte o formare duhovnicească şi să nu facă aceasta doar din dorinţa sentimentală de bucurie ( care o exprimi tu) sau fericire sau ştiu eu ce alte închipuiri mai sunt. Căci acestea s-ar putea să nu fie acum, si dacă mai sunt, să fie tratate subiectiv, deorece nu acum este vremea răsplăţilor şi a bucuriilor şi fericirii, ci, în cealaltă viaţă. Căci s-ar putea să dea tocmai peste multe supărări acum, care vor determina pe cei care îşi închipuie bucurii, să se întoarcă de unde au venit.
Chemarea este în evanghelie, rămâne doar să aibă un suflet maleabil, care să răspundă chemării Lui Dumnezeu. Să fie hotărâţi dacă vor face pasul, şi această hotâre să vină din cunoştinţă de cauză, nu din hambiţie sau, ştiu eu, eşec, decepţie, sau că nu este un rost în viaţă.
Dacă un monah ( monahie) se simte rău în timpul ascultării neputând s-o finiseze, este bine, să-l (o) anunţe pe stareţ (ă) sau să continuie în starea care se află?
Este bine, de ce să nu fie bine? Nu li se cer începătorilor măsuri inalte, acestea când vor veni, îl vor învăţa pe cel care le va face la timpul potrivit.
Dar dacă este oprit de pelerini în timpul ascultării fiind nevoit să o întrerupă explicându-le anumite lucruri care îi interesează, înseamnă că şi-a încălcat canonul încercînd să-i ajute pe alţii?
Este prematur să te îngrijeşti de aşa ceva, Veronika, îţi va spune stareţa la timpul potrivit ce să faci...