FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Ce înseamnă a fi găsit de Dumnezeu?
În Sf.Scriptură scrie că omul nu-L poate găsi pe Dumnezeu, dacă nu la găsit El mai întâi. Cînd îşi poate da seama omul că este găsit (cercetat) de D-zeu?

Ce înseamnă a fi găsit de Dumnezeu?
În Sf.Scriptură scrie că omul nu-L poate găsi pe Dumnezeu, dacă nu la găsit El mai întâi. Cînd îşi poate da seama omul că este găsit (cercetat) de D-zeu?

E simplu. Omul pleaca in cautarea lui Dumnezeu. Si-L cauta, si-L cauta, si-L tot cauta. Dar in tot acest timp Dumnezeu merge .. in spatele lui. Si cand Dumnezeu crede ca omul e pregatit, atunci il bate pe umar si spune: "- Hei omule, pe Mine ma cauti? Uite-Ma aici!"

În anumite privinţe sunt deacord cu tine celprost, dar eu personal am o altă părere. Cred că omul cînd se găseşte în anumite momente neaşteptate, şi le primeşte cum se zice:" ca din mîinile lui Dumnezeu", mulţumind pentru toate, de fapt el întelege că tot ce i se întîmplă este rînduit de D-zeu (este căutat de El), spre folosul, încercarea şi întărirea lui.
Întradevăr, lucrarea lui Dumnezeu cu fiecare este o taină adîncă şi neînţeleasă de nimeni, dar important e să recunoaştem şi să nu ne îndoim că D-zeu ne iubeşte, ne ajută şi ne aşteaptă oricînd să ne întoarcem către El, şi că vrea să-i umplem cămările care ni le-a pregătit sus.
Aştept şi părerile altora, că la sigur, fiecare are părerea proprie, şi probabil fiecare îşi aminteşte unele momente surprinzătore şi neaştepate din trecut.

În anumite privinţe sunt deacord cu tine celprost, dar eu personal am o altă părere. Cred că omul cînd se găseşte în anumite momente neaşteptate, şi le primeşte cum se zice:" ca din mîinile lui Dumnezeu", mulţumind pentru toate, de fapt el întelege că tot ce i se întîmplă este rînduit de D-zeu (este căutat de El), spre folosul, încercarea şi întărirea lui.
Întradevăr, lucrarea lui Dumnezeu cu fiecare este o taină adîncă şi neînţeleasă de nimeni, dar important e să recunoaştem şi să nu ne îndoim că D-zeu ne iubeşte, ne ajută şi ne aşteaptă oricînd să ne întoarcem către El, şi că vrea să-i umplem cămările care ni le-a pregătit sus.
Aştept şi părerile altora, că la sigur, fiecare are părerea proprie, şi probabil fiecare îşi aminteşte unele momente surprinzătore şi neaştepate din trecut.

E frumos ce spui. Ce-am spus eu a fost din experienta proprie. Dar ideea ta e mai frumoasa si mai completa.

Și dacă il găsim pe Dumnezeu,cu păcatele noastre/la fel il și îndepărtăm?

Nu cred că-L îndepărtăm pe Dumnezeu, din contra, D-zeu îi iubeşte pe păcătoşi dacă îşi recunosc păcatele şi au dorinţa de a se pocăi şi de aşi schimba viaţa, ca dacă ar fi aşa, atunci nu s-ar mîntui nici unul, pentru că D-zeu a venit pe pămînt pentru cei păcătoşi nu pentru cei drepţi.
Contează să ne recunoaştem păcatelele, că de celelelalte are grijă D-zeu. Îi mai primită pocăinţa unui păcătos înaintea lui Dumnezeu, decît săvîrşirea unor minuni.

Ce folos că recunoaștem,dacă nu facem fapte...................

Și dacă il găsim pe Dumnezeu,cu păcatele noastre/la fel il și îndepărtăm?

De acord, însă nu este o scuză pt că avem toate armele să nu păcătuim şi mai ales El este Cel care luptă. Vina noastră constă în laşitate şi prostie căci nu ridicăm armele şi nu cerem ajutor sau

Ce folos că recunoaștem,dacă nu facem fapte

"Gasit de Dumnezeu" s-au "a-L gasi pe Dumnezeu"?, Dumnezeu ne stie pe toti, fie drepti , fie pacatosi,El ne cunoaste pe fiecare "ne cunoaste inimile" (Lc.16,15), "priveste din inaltimea cerurilor si vede pe toti fiii oamenilor" Ps.33,13.,

Și dacă il găsim pe Dumnezeu,cu păcatele noastre/la fel il și îndepărtăm?

Eu cred că nu putem nici să-L găsim şi nici să-L îndepărtăm pe Dumnezeu. Ce înţelegeţi prin "Plin e cerul şi pământul de mărirea Lui."?

"Plin e cerul şi pământul de mărirea Lui."?
Nu inteleg nimic,eu mă aflu aici pentru a lua învățături.
Lămurițimi mie imi este plăcut să aflu cît mai mult

Eu cred că nu putem nici să-L găsim şi nici să-L îndepărtăm pe Dumnezeu.

De ce credeţi astfel ?

O povestioara super cunoscuta:
"Un om a visat ca mergea pe malul marii alaturi de Dumnezeu.
Pe cer au inceput sa se arate, una cate una, scene din viata lui.
In multe din ele a observat doua urme de pasi pe nisip:urmele pasilor lui si urmele pasilor lui Dumnezeu.
A remarcat insa ca ,de multe ori de-a lungul vietii lui , era doar un singur rand de urme.
Si tocmai in momentele cele mai triste si mai grele!
Pus pe ganduri ,L-a intrebat pe Dumnezeu: “-Doamne,
mi-ai promis ca daca Te urmez , vei merge alaturi de mine toata viata mea.
Dar cand am fost in cele mai mari necazuri , a ramas doar un singur rand de urme.
Nu inteleg de ce m-ai lasat singur tocmai cand aveam mai mare nevoie de tine!”
Domnul i-a raspuns: ” -Scumpul meu copil, Eu te iubesc si nu te voi parasi niciodata.
In momentele de incercare si suferinta,ai vazut doar un singur rand de urme,pentru ca EU te-am luat in brate..."

Bravo Nicodim, foarte frumoasă povestioară!
Dacă mai ştii şi altele, chiar te rog să le postezi aici.

"Plin e cerul şi pământul de mărirea Lui."?
Nu inteleg nimic,eu mă aflu aici pentru a lua învățături.
Lămurițimi mie imi este plăcut să aflu cît mai mult

Eu cred că se poate înţelege, pe de o parte, că tot ce există, în cer şi pe pământ, slăveşte mereu pe Dummnezeu, iar, pe de altă parte, că tot ce există, în cer şi pe pământ, este Împărăţia Lui.

Eu cred că nu putem nici să-L găsim şi nici să-L îndepărtăm pe Dumnezeu.

De ce credeţi astfel ?

Poate pruncul nenăscut să îşi găsească mama sau să se îndepărteze de ea?

Poate pruncul nenăscut să îşi găsească mama sau să se îndepărteze de ea?

Mi se pare mie sau daţi vina pe Dumnezeu pentru că nu va născut din duh !? Această lucrare ne aparţine, este o conlucrare de fapt: Dumnezeu ni se descoperă atât cât noi Îl căutăm...

Poate pruncul nenăscut să îşi găsească mama sau să se îndepărteze de ea?

Mi se pare mie sau daţi vina pe Dumnezeu pentru că nu va născut din duh !? Această lucrare ne aparţine, este o conlucrare de fapt: Dumnezeu ni se descoperă atât cât noi Îl căutăm...

Da, vi se pare. Dar, să vorbim cât se poate de clar despre conlucrarea omului cu Dumnezeu.

Dar, să vorbim cât se poate de clar despre conlucrarea omului cu Dumnezeu.

Să vorbim, deci .
Omul îşi va recunoaşte nimicnicia şi va lua decizia că trebuie să-şi trăiască viaţa in adevăr. Va proceda ca şi femeia cananeancă, va striga la Dumnezeu să o ajute (prin post, prin cuvinte simple care dovedesc dorinţa de schimbare), chiar dacă ptr cei din jur e o nebunie atitudinea lui. Dumnezeu nu va întârzia şi omul va primi un răspuns, nu mă întreba cum, pur si simplu îl simte ptr că de acum nu se mai simte gol şi singur, se simple împlinit şi fericit, Dumnezeu e cu El... e în comuniune cu omul. Mai departe omul va trebui să nădăjduiască, să se predea Lui Dumnezeu şi asta e o treabă de o viaţă (pământească).

Îţi recomand cartea arhim. Emilianos Simonopetritul, "Viaţa în Duh" căci se pliază perfect pe acest subiect!