FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Poate un om sa fie perfect, fara de pacat??? Stiu ca suna a blasfemie, dar trebuie sa ii raspund cuiva. Puteti sa imi dati citate???

Alex

Eu fac diferenta intre a fi perfect si a fi desavarsit. Da, omul poate atinge perfectiunea: Hristos indeamna la atingerea perfectiunii: Matei V, 48

Hristos indeamna la atingerea perfectiunii: Matei V, 48

Aşa scrie acolo?

Aşa scrie acolo?

Pe romaneste zice ca :
"Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit." (Matei 5:48)
Da pe englezeste zice ca :
"Be ye therefore perfect, even as your Father which is in heaven is perfect." (Mathew 5:48)

Acu, nu stiu io ce o fi, ca de aia intreb..

Bine zicea Eminescu că "Suntem români şi punctum!"

Bine zicea Eminescu că "Suntem români şi punctum!"

Da pe ruseste ce zice ???

Parinte, ziceti, e posibil sa ajunga vreun om perfectiunea, macar teoretic, daca nu practic??? Ce zic Sf. Parinti ???

Sigur că poate, dacă zice Hristos, dar, bineînţeles, nu fără EL.
Şi oricum, perfecţiunea aici pe pământ este oarecum relativă, faţă de cea din Împărăţia lui DUmnezeu. Dar şi acolo, ea nu va însemna depăşirea umanităţii create, deci e o perfecţiune continuă (dinamică, nu statică), dar totuşi în limitele firii.

dar totuşi în limitele firii.

Ce vrea sa insemne "limitele firii"??? Adica e o perfectiune relativa ???

Sigur traducerea e bine facuta ???

dar totuşi în limitele firii.

Ce vrea sa insemne "limitele firii"??? Adica e o perfectiune relativa ???

Nu, ci atat cat poate ajunge o creatura.

Nu, ci atat cat poate ajunge o creatura.

Un link, ceva, am cautat pe google da n-am gasit nik. Va rog, puneti ceva.

Daca e vorba de atat cat poate ajunge o creatura, inseamna ca nu e perfectiune absoluta. Exista grade de perfectiune???

Omul prin puteri proprii nu poate atinge perfectiunea,pt ca nu este lipsit de pacate,dar primeste curatirea de pacate si mntuirea in dar!

Omul prin puteri proprii nu poate atinge perfectiunea,pt ca nu este lipsit de pacate,dar primeste curatirea de pacate si mntuirea in dar!

Dar totusi, nu e o perfectiune la fel cu cea a lui Dumnezeu, ci o perfectiune "atat cat poate o creatura", dupa spusele parintelui, mai sus.

Asadar e perfectiunea asta tot perfectiune??? Ce inseamna perfectiune, adica viata fara de pacat???

Omul prin puteri proprii nu poate atinge perfectiunea,pt ca nu este lipsit de pacate,dar primeste curatirea de pacate si mntuirea in dar!

Deci nu poate ???

Un link, ceva, am cautat pe google da n-am gasit nik. Va rog, puneti ceva.

Dogmatica Pr. Staniloae (vol I, vol II si III )

Daca e vorba de atat cat poate ajunge o creatura, inseamna ca nu e perfectiune absoluta. Exista grade de perfectiune???

Exista perfectiunea lui Dumnezeu, exista perfectiunea creaturii. Dumnezeu este perfect dupa fire, iar creatura poate deveni doar perfecta dupa har, in masura in care se impartaseste de Dumnezeu (proces numit "teoza"/"indumnezeire"). Cand Dumnezeu va fi "totul in toate" (la Inviere) creatura va avea parte de bucuria deplina a perfectiunii sale, daca a cautat-o si daca a fost gasita vrednica la Judecata. In viata de acum doar pregustam acea bucurie, chiar daca "nu mai traim noi, ci Hristos in noi", deci chiar daca suntem plini de har si perfecti in sensul duhovnicesc, al "omului nou". Preasfanta Fecioara, Maica Domnului a fost "plina de har" si desavarsita din momentul Zamislirii de la Duhul Sfant, dar a fost trista la Rastignirea Fiului ei. La fel si Sfintii Apostoli, faceau minuni doar cu simpla lor prezenta, sau numai cu umbra lor si cu obiectele lor persoanle, dar tanjeau si ei si se intristau.

Mai simplu, daca te gandesti ca Sf. Botez este "Invierea cea dintai", iar cel care-si pastreaza harul neintinat si sporeste in el pana la urma "nu vine la Judecata", dupa spusele Mantuitorului - iti dai seama atunci ca de fapt traim deja doua vieti paralele, iar in masura in care suntem vrednici de vesnicie - si o pregustam - suntem si perfecti. Intrucat numai Unul Dumnezeu stie cu adevarat de pe acum cine este perfect - nu ne este dat noua sa ghicim sau sa ne indoim de posibilitatea desavarsirii inca din viata aceasta.

Sfinţii Părinţi vorbesc despre despătimire şi îndumnezeirea omului. Iar omul cu virtuţi de Dumnezeu, atinge astfel perfecţiunea.

Cuvântul cheie, este ....SMERENIA !

Avva Teodor spune: „Cine n-are smerenie, n-a împlinit nici o poruncă. Căci fără umilinţă nici o virtute nu este bineplăcută înaintea lui Hristos, Primitorul lor".

„Osteneala adevărată nu este fără smerenie", şi fără umilinţă nici o virtute nu este cu adevărat virtute. Putem spune, deci, o dată cu Sfântul Grigore cel Mare că „temelia virtuţii este smerenia". Şi putem înţelege de ce Sfinţii Părinţi socotesc smerenia temelie, dar şi cap, şi maică, şi pricinuitoare a tuturor virtuţilor.

De nu vom face totul cu smerenie ....atunci toate faptele noastre bune, vor fi zadarnice. Căci vor fi făcute cu interes şi scop ascuns ..lucruri ce îmbracă chipul mândriei.

Cuvântul cheie, este ....SMERENIA !

Sf. Ioan Gura de Aur zicea ca TOATE virtutile tebuiesc lucrate deopotriva si daca-ti lipseste MACAR UNA, e vai si amar...

Si, mai ales, cine crede ca se smereste, este de fapt in inselare si in mandrie...

Omul smerit nu stie ca e smerit!

M-ati ametit de tot...

M-ati ametit de tot...

Deznadejdea, si deznadejdea e pacat mare, nu uita!

Sf. Evanghelie dupa Matei, Cap. 10:
23 Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu!
24 Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
25 Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: Şi cine poate să se mântuiască?
27 Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.
(...)
31 Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă întâi.

Prima Epistola a Sf. Ap. Petru, Cap. 4:
17 Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
18 Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?
19 Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune.

Cu cat mai mult sporim in virtute, cu atat mai mult avem nevoie de Dumnezeu pentru a sta in ea.

Deznadejdea este mai rea decat toate virtutile luate la un loc!

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (1 Cor. 13:13)

"Iubeste si fa ce vrei!" (Fer. Augustin)

M-ati ametit de tot...

Ce să-i faci, săracu de tine!
Drept că lumea a cam uitat cum se intitulează acest topic şi a început să discute despre altceva.

Întrebarea era dacă omul poate atinge perfecţiunea.
Răspunsul este că: poate, cu specificarea că această perfecţiune, sinonimă cu desăvârşirea, în sens creştin nu are o limită de sus, ci este într-o continuă dinamică, pentru că-şi are începutul şi sfârşitul în Dumnezeu cel nesfârşit.

lumea a cam uitat cum se intitulează acest topic şi a început să discute despre altceva.

...motiv pentru care am transferat mesajele off-topic intr-un subiect nou, "Iubeste si fa ce vrei"

Doamne ajuta!