Creştinii se adunau să frângă Pâinea în prima zi a săptămânii - Duminica (FA.20:7), adv. se adună ca jidanii, sâmbăta.
Gresit. Primii crestini faceau frangerea painii in fiecare zi (nu doar in prima zi a saptamanii). FA 2:46.
Foarte adevărat. Părinţii Petru, Haralambie, Silvestru şi alţi ieromonahi care activează pe forum, frâng zilnic pâinea. Biserica nu a încetat aceasta niciodată. Dar nu e obligatorie prezenţa tuturor decât Duminica. Acest lucru îl precizează şi Scriptura, cum că doar Duminica s-au strâns toţi creştinii să frângă pâinea. De ce nu citiţi contextul, de frica adevărului? Iată-l:
"6. Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei în Troa, unde AM RĂMAS ŞAPTE ZILE.
7. ÎN ZIUA ÎNTÂI a săptămânii (Duminică) adunaţi fiind ucenicii să frângă pâinea,..." (FA.20)
Deci, mai poate cineva să pună la îndoială cuvântul Scripturii? E limpede că, deşi au stat şapte zile în Troa, numai Duminica erau adunaţi ucenicii spre frângerea pâinii. Ceea ce ne lasă de înţeles că în celelalte zile, ori se frângea pâinea dar nu se adunau toţi (în funcţie de timpul fiecăruia), ori nu se frânsese deloc pâinea, dar Duminica o făceau, participând cu toţii. Doar Duminica se desfăşurau evenimentele cele mai imporatante pentru Biserică, căci doar atunci se adunau toţi. Acesta este şi motivul pentru care Duhul Sfânt S-a coborât peste ucenici tot Duminica, deoarece atunci se adunau cu toţii.
Alte temeiuri biblice, din Călăuză în Credinţa Ortodoxă, a P. Arhimandrit Cleopa Ilie:
" - În ziua întâi a săptămânii s-a săvârşit, la Emaus, prima Liturghie prin «frângerea pâinii» de către Mântuitorul (Luca 24, 30).
- În seara zilei celei dintâi a săptămânii, Mântuitorul S-a arătat ucenicilor Săi, care erau adunaţi, cu uşile încuiate, de frica iudeilor, zicându-le: Pace vouă (Ioan 20, 19–24).
- În ziua cea dintâi a săptămânii (Duminica), Mântuitorul a suflat peste ucenicii Săi, dându-le puterea de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor.
- Apoi, tot în ziua Duminicii S-a arătat Mântuitorul iarăşi ucenicilor Săi şi lui Toma, pe care l-a încredinţat despre Învierea Sa (Ioan 20, 26). Şi tot Duminica S-a arătat Mântuitorul în Galileea (Marcu 16, 14).
- Duminica S-a pogorât Sfântul Duh peste Sfinţii Apostoli (Fapte 2, 1–2).
- În ziua Duminicii, Sfinţii Apostoli săvârşeau «frângerea pâinii», adică Sfânta Liturghie (Fapte 20, 7–12).
- În ziua Duminicii se făcea, de către apostoli, strângerea de ajutoare pentru sfinţi (I Cor. 16, 1–2), astfel că Duminica, sfinţită prin Învierea Domnului – ca zi de slăvire a Sa – devenea şi o sărbătoare a dragostei prin iubirea de fraţi şi ajutorarea lor.
-Despre ziua Duminicii a zis psalmistul: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Ps. 117, 24), iar Apocalipsa i s-a descoperit Evanghelistului Ioan tot în ziua Duminicii (Apoc. 1, 10).
-Frângerea pâinii era făcută în cadrul cultului public în biserică (I Cor. 11, 20–22). Ceea ce înseamnă că apostolii nu mai săvîrşeau cultul sâmbăta, ci Duminica. La aşezarea Sfintei Împărtăşanii, Mântuitorul a zis: Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea (Luca 22, 19; I Cor. 11, 24, 26). Fiind deci vorba de o comemorare care se făcea de către apostoli Duminica, se adevereşte o dată mai mult că Duminica, şi nu sâmbăta, este ziua comemorării Domnului.
Iată deci, omule rătăcit, câte temeiuri biblice are serbarea Duminicii. Înţelegeţi deci, că în ziua cea mare a dreptei Judecăţi a lui Hristos voi veţi da seamă şi cu mari şi groaznice pedepse veţi fi pedepsiţi, deoarece cu minciunile şi vicleniile voastre voiţi să întunecaţi razele acestui soare duhovnicesc, care este Duminica – ziua cea plină de lumină a Învierii lui Hristos."
Creştinii se adunau să frângă Pâinea în prima zi a săptămânii - Duminica (FA.20:7), adv. se adună ca jidanii, sâmbăta. Uită că pentru desfiinţarea sâmbetei căutau evreii să-L omoare pe Iisus Domnul şi Dumnezeul nostru. Ce treabă au ei cu creştinismul? Oricum sunt "născuţi din flori" prin America, înşişi realizând că nu sunt Biserica Adevărului.
Rămâne valabil.