Alte figuri de stil prezente in geneza(contextul apropiat):
Gen 6:3 ....caci omul nu este dacat carne pacatoasa.., Gen 18:27.....eu ,care nu sunt decat praf si cenusa.
Da, da... aici este figură de stil, iar în textul următor nu:
In Geneza 35:18 Si pe cand isi dadea ea sufletul,caci tragea sa moara,i-a pus numele Ben oni.(Cum comentezi?)
Comentez spunând că aici chiar avem de-a face cu o figură de stil, intrată de altfel în limbajul comun. Căci cum ar putea un om "
să-şi dea" presupusa componentă eterică şi imaterială? S-o scoată cu mâna (de unde?) şi s-o "
dea"? Una dintre semnificaţiile de căpetenie ale cuvântului original
nephesh, („suflet”), este „
viaţă”, aşa cum este tradus de 119 ori în Bibliile noastre (Geneza 9,4.5; Iov 2,4.6, etc. etc.).
Geneza 9,5 vorbeşte despre „
sângele vieţilor [nephesh] voastre”, ceea ce lămureşte că
nephesh-ul are sânge şi că sângele este esenţial pentru existenţa lui. De aceea,
nephesh-ul nu este posibil să poată fi o entitate imaterială, ci este pur şi simplu
viaţă (aşa cum s-a şi tradus).
Deci textul în discuţie este o afirmaţie simplă a faptului că Rahela, în ultimele ei momente de conştiinţă şi cu ultima suflare care trecea, a dat fiului ei numele de Ben-Oni.
Gen. 15:15 Tu vei merge in pace la parintii tai,vei fi ingropat dupa o batranete fericita.cum vezi aici sunt 2 actiuni :merge la parinti si va fi ingropat.
Iată încă o figură de stil intrată în vorbirea curentă pe care totuşi nimeni nu o mai contestă (nu înţeleg de ce este acum folosită în "argumentarea"
nemuririi sufletului). Textul acesta lasă cumva să se înţeleagă prin el nemurirea sufletului şi existenţa lui fără trup, în vreun adăpost al sufletelor care au plecat? Totuşi, această interpretare nu ţine seama de o obişnuită figură de vorbire ebraică şi forţează un înţeles literal din cuvinte figurate. „A merge” cineva la părinţi (Geneza 15,15), a fi „adăugat” cineva la poporul său (Gen.25,8.17), sau la părinţii săi (Jud. 2,10), şi "a adormi" cu părinţii săi (2 Regi 10,35) sunt eufemisme ebraice obişnuite care înseamnă simplu „
a muri”. A scoate din aceste expresii înţelesul de nemurire a sufletului separat de corp înseamnă a presupune ca adevărat ceva ce în altă parte Scripturile neagă în mod specific (vezi, de exemplu, Ps. 146,4; Ecl. 9,5.6 etc.). Avram a murit în mod categoric şi nu va primi făgăduinţa, până ce nu vor fi răsplătiţi pentru credinţa lor eroii tuturor veacurilor (vezi Evrei 11,10.13.39.40; 1 Tes. 4,16.17; Mat. 16,27; Col.3,3.4).
Chiar şi a doua "acţiune"-
vei fi îngropat, scoate în evidenţă ideea exprimată mai sus, că lui Avram nu i s-a făgăduit că sufletul lui îşi va lua zborul spre ceruri, sau spre vreun alt loc temporar. El va fi îngropat cum fuseseră îngropaţi şi strămoşii lui. Ei se odihneau în mormintele lor; Avram li se va alătura acolo.
Gen 37:35 Plangand ma voi pogori la fiul meu in Locuinta mortilor.Unde putea el sa se pogoare daca credea ca fiul sau era mancat de fiare?
Aş putea şi eu să întreb la fel: "Unde putea el să urce [la Cer] dacă spunea că se "
pogoară"?"
1 imparati 17:21,22....Doamne Dumnezeule ,Te rog fa sa se intoarca sufletul copilului in el.Domnul a ascultat glasul lui ILIE SI SUFLETUL COPILULUI S-A INTORS IN EL SI A INVIAT.Dupa logica dvs si a martorilor (suflet este insasi omul) reiese ca sufletu s-a intors la suflet prin urmare aceasta afirmatie nu are sens.
Dacă înlocuiţi termenul "
suflet" cu "
viaţă", are sens. De ce nu contestaţi celelalte 118 versete unde s-a tradus "
nephesh" cu "viaţă" şi nu cu "suflet" ca aici? Oare de ce?
Vad ca nu sunteti sincer dle undecimus:In cazul cu Saul insasi autorul spune ca era Samuel ci nu satana sau demonii.Atentie autorul spune asa.
Pe ce criterii stabiliti interpretarea versetelor din scriptura??Argumentele dvs sunt de tip: "asa nu poate sa fie si atat",chiar credeti ca sunteti convingator?
Nesinceritate? Haideţi să nu folosim cuvinte mari! Dacă chiar doriţi, vă propun un exerciţiu de sinceritate: dumneavoastră cum interpretaţi Scriptura? În contextul textului şi al Bibliei în ansamblu, ori sunteţi dispus să mergeţi până la acceptarea practicilor vrăjitoreşti şi spiritiste doar pentru că vă confirmă prejudecăţile legate de "
nemurirea sufletului"? Biblia se pronunţă ferm (până la condamnarea la moarte) împotriva vrăjitoarelor şi a celor ce "cheamă spiritele morţilor", chiar destinul tragic al apostatului Saul confirmă (1 cron.10,13-14)că el a fost înşelat de diavol mergând la acea vrăjitoare; iar noi să luăm de bună această înşelătorie demonică? Se apropie vremea când diavolul se va preface nu în Samuel, ci chiar într-un înger de lumină (2 Cor.11,14)! Cum vom putea face faţă unei asemenea grozave înşelătorii, când noi cădem la un test atât de mic?
De ce nu cititi cartea care v-am recomandat?Apropo cititi in rusa?
Nu.