Adam cel dintâi era cu suflet viu
Scriptura spune că Adam a devenit un suflet viu (în urma facerii), nu că ar fi fost cu suflet viu:
"
Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s'a făcut omul întru suflet viu." (Facerea 2,7 - versiunea Anania)
"
Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu." (Geneza 2,7 - versiunea NTR)
S-a facut omul intru suflet viu: ,,Textul masoretic:
si s-a facut omul fiinta vie., S-a facut, a devenit; a trecut in alt mod de existenta. In septuaginta:
si s-a facut omul intru suflet viu
(
eis psyhin zoosan), care poate fi tradus si:
intru suflet care traieste, adica nemuritor. Sufletul omului, (altceva decat
viata, sau
suflarea de viata) s-a nascut din suflarea lui Dumnezeu si l-a invaluit( l-a imbracat) pe om odata, cu aceasta, dar si cu tendinta de a fi absorbit: particula
eis [ is] inseamna si
intru (inlauntru) si
spre (directie, scop). In 1 Paralipomene 12, 18 se spune ca Duhul
l-a imbracat pe Amasai, care a rostit o profetie. Acest
endyno inseamna
a imbraca, cu sensul de a lua complet in stapanire;
a se imbraca= a intra in posesia cuiva sau a ceva. In acest sens duhovnicesc il va folosi Ap. Pavel la Romani 13, 14: ...
imbracati-va in Domnul Iisus Hristos, in Galateni 3, 27: ...
in Hristos v-ati imbracat , si in Coloseni 3, 12: ..
bracati-va cu simtaminte de-ndurare, de bunatate...
Asadar, omul nu e o simpla fiinta vie, asemenea tuturor celorlalte, ci cu trup si suflet viu, apartinand celor doua lumi, materiala si spirituala. Avand un caracter antinomic( in acelasi timp exterior si interior trupului).
Prin urmare, varianta NTR, si altele protestante au in mod gresit tradus acolo [is] cu (un) deoarece eis [is] este prepozitie si nu articol nehotarat.
Cea mai buna varianta care s-a tradus cu [intru], (varianta Anania), sau e bine si cu [in] ( varianta 1688, care a tinut cont de Vulgata lui Ieronim). Varianta care tine cont de talcuitorii pe text, este 1914, care are acolo ,desi un pic cam fortat, conjunctia [cu]. Adam a fost facut [cu] suflet viu. Dar, nici intr-un caz articolul nehotatat (un), cum apare in variantele protestante. Care este si ilogic, caci cum putea Dumnezeu ca sa-l faca pe Adam altfel decat (un) suflet viu? Putea sa-l faca un suflet mort? Atunci de ce mai adauga pe langa suflet si faptul ca era viu? Explicatiile teologice ortodoxe exista, dar nu asta era ideea in dezbatere.
Cert este un lucru ca pentru Az7, sufletul este doar suflare de viata, si o data cu moartea s-a terminat si cu existenta. Completarea pe langa notiunea de suflet ca mai era si viu e un non-sens.
Editiile mai recente ortodoxe, au adoptat varianta masoretica.
Adam a fost facut fiinta vie; si care mie imi displace total, caci a pierdut unele intelesuri anagogice extrem de importante.
Regula sensului prepozitiei [is] e valabila si la 1 Corinteni 15, 45.
Oricum teologia ortodoxa nu sta doar in aceste versete care lasa loc si altor interpretari, ci are o pozitie definitivata clar a existentei sufletului ca entitate de sine statatoare la despartirea temporara de trup, care poate avea viata sau nu.
