A fost o perioadă când de luni până vineri, pe toată perioada Postului Mare, nu se făceau pomeniri ale sfinţilor. Pomenirile de mucenici erau transferate pt zilele de sâmbătă, iar cele de ierarhi şi cuvioşi pt zilele de duminică. Aşa au apărut duminicle 4 şi 5 (nu şi a 2-a, care e mai târzie).
Deja în sec. 13, când are loc sinteza tipiconală, principiul acesta a fost modificat şi pomenirile sfinţilor au fost suprapuse cu zilele de rând ale Triodului. Şi astfel, Sf. Teodor Tiron, Ioan Scărarul şi Maria Egipteanca au ajuns să fie pomeniţi şi pe dată fixă şi pe dată schimbătoare.
Doar în Săptămâna Patimilor şi cea Luminată slujbele sfinţilor se suprimă şi ca să nu rămână necitite, se citesc din timp la Pavecerniţă. S-a aplicat principiul, uneori nesănătos, "mai bine punem totul, decât să greşim lăsând ceva".
Ce părere aveți dacă am aplica acest principiu de transfer al pomeniri sfinților din cursul săptămânii, pentru zilele de sâmbătă și duminică?
Transferul acestor pomeniri de mucenici și ierarhi, a avut poate ca raționament, neconcordanța perioadei de pocăință pentru zilele de post cu cele festive ale serbării sfinților?
Şi în Basarabia există obiceiul ca oamenii să dea un pomelnic aparte "pentru Postul Mare". Preoţii iau aceste pomelnice sau chiar le cer oamenilor, deşi în Postul Mare sunt cele mai puţine Liturghii euharistice şi ocazii de a pomeni acele pomelnice sunt mai puţine ca de obicei. Probabil se mizează pe "puterea rugăciunii" (combinată cu postul) în această perioadă.
Așa spune și Prof. Ene Braniște în Liturgica Generală, că în cursul săptămânii din Postul Mare, să nu se facă pomeniri pentru cei adormiți.( parastasele la 3, 9, 40 de zile), se amână pentru sâmbete, și doar sâmbetele 2-3-4, când avem și pomenire generală.
Mă iertați că eu insist pe ideie ca să o înțeleg bine. Părinte, să înțelegem că orice fel de pomenire nominală a celor adormiți nu trebuie făcută în aceste zile de post?
Regula este valabilă și pentru pomenirile nominale pentru cei vii?
Încă ceva, bănuiesc că specificația aceasta ca pomenirile nominale să se facă doar în aceste sâmbete de pomenire generală, 2-3-4, se referă la parastase sau trisaghioane, nu și la proscomidie. Adică, dacă în celelalte sâmbete, 1-5-6, ar trebui făcute pomenirile nominale, alea cu mii de nume, pentru proscomidie ?
La mănăstirea unde am stat eu în Basarabia, în timp ce preotul slujitor citea Catisma 17, alţi preoţi sau chiar monahi simpli citeau miile de nume ale celor adormiţi, iar la ectenii şi parastase erau pomeniţi doar ctitorii şi cei care încă n-au împlinit 40 de zile de la deces.
Aceste pomeniri nominale ale miilor de nume, care și în România se fac în mănăstiri, sunt considerate ca fiind pentru parastase sau și pentru proscomidie, sau au o definire intermediară și nu prea clară?
Ar trebui să se facă și duminica tot în acest timp al catismelor la utrenie?