Mesajde georgedimoiu » 24 Mar 2010, 15:04
Ecumenismul, așa cum a fost el gândit inițial, are două aspecte:
1.Descoperirea fondului comun, adică ce au în comun Bisericile și grupările religioase care participă la mișcarea ecumenică și cât au mai păstrat ele din învățătura Biseicii Apostolice sau Primare. Aici prin discuții de fapt se descoperă cît din ORTODOXIE au mai păstrat cei amintiți mai înainte.
2. Discutarea punctelor de divergență care au apărut între membrii miscării ecumenice. Acest aspect este foarte important pentru că prin intermediul acestor discuții sunt READUȘI LA ORTODOXIE cei cu care se discută. În toate discuțiile poziția ortodoxă a fost cea finală chiar dacă s-a folosit uneori o terminologie puțin diferită. Ex.: la întrunirile ecumenice se spune Crezul ortodox deci Filioqve....
ulterior din prea mult zel ecumenic dar uneori și ca o consecință a discuțiilor a apărut și al treilea aspect:
3.Rugăciuni în comun sau asistarea la slujbele altora care, deși contravin unor canoane ale Bisericii, au darul de a apropia, de a deschide, de a facilita cunoașterea reciprocă. Ortodoxia are o bogăție liturgică atât de mare încît nu trebuie să se teamă, cei care sunt impresionați la aceste întâlniri sunt de obicei eterodocsii care de multe ori rămân cu gura căscată cînd văd cum se roagă ortodocsii. Ex.: sectarii americani sunt dea dreptul șocați cînt intră în contact cu ortodocsia, nu își pot imagina că și așa se poate ruga oamenii.
Nici unde nu e vorba, așa cum bine vedeți, de o trădare ci dimpotrivă, ași zice eu, de misiune.
Apărătoare Doamnă pentu biruinţă, mulţumim!
Vă iubesc pe toți!
Pace celor ce vin – Bucurie celor ce rămân – Binecuvântare celor ce pleacă