Spunele asta popilor noştri. Că ei zic că la Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, nici vinul din Potir nu este Sf. Sânge. Şi se mai zice că asta-i dogmă...Acum nu ca ma dau eu destept ca nu sunt dar din moment ce se adauga apa calda in impartasanie nu inteleg de ce sa nu se mai poata adauga vin peste ceva ramas din Sf. Trup.
Pentru că împărtăşania uscată e pentru cazuri particulare, când ai de împărtăşit 1-2 persoane. Dar eu înţeles că tu vorbeşti despre mai multe persoane...De ce nu am putea simplu prepara dupa reteta sf impartasanie uscata in aceasta situatie?
Chestia mîncarii or a nemîncării înainte de Dumnezeiasca Împărtăşanie este foarte interesanta. Există ceva reglementări canonice în acest sens? Dacă da, în ce context au fost promulgate şi cu ce scop. Or, totuşi poate ţinem cont şi noi de sfatul Sfîntului Apostolului Pavel spus corintenilor: "Iar dacă îi este cuiva foame, să mănînce acasă, ca să vă nu adunaţi spre osîndă" (I Cor. 11,34). Dar încercaţi să citiţi întreg capitolul pt a putea înţelege contextul celor spuse. Mi-ar plăcea să discutăm la subiect.Există un canon general: Biserica nu omoară oamenii, ci le dă viaţă...Am mai intalnit o problema canonica in administrarea Impartasniei la copii. Un parinte mi-a spus ca un copil sub 2 ani se poate impartasi chiar daca a mancat de dimineata. Este adevarat? Exista un asemenea canon?
Eu dau împărtăşanie pe mâncate până la 4 ani. Cine crede că greşesc, să arunce primul piatra, dar mai întâi să se uite la el însuşi...
Problema, dpdv istoric, e legată de vechile agape şi de dispariţia lor. Nu am timp pentru o analiză detaliată, de aceea voi reda câteva idei scrise de mine mai demult:Chestia mîncarii or a nemîncării înainte de Dumnezeiasca Împărtăşanie este foarte interesanta. Există ceva reglementări canonice în acest sens? Dacă da, în ce context au fost promulgate şi cu ce scop. Or, totuşi poate ţinem cont şi noi de sfatul Sfîntului Apostolului Pavel spus corintenilor: "Iar dacă îi este cuiva foame, să mănînce acasă, ca să vă nu adunaţi spre osîndă" (I Cor. 11,34). Dar încercaţi să citiţi întreg capitolul pt a putea înţelege contextul celor spuse. Mi-ar plăcea să discutăm la subiect.
Se ştie că, încă din secolul I, agapele au devenit motivul unor certuri şi neorânduieli, contrare spiritului creştin în general, dar, mai ales, stării duhovniceşti necesare pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine. De aceea, pe la jumătatea secolului al II lea, agapele erau organizate după Liturghie şi exclusiv pentru cei nevoiaşi. Tot atunci se generalizează ideea împărtăşirii pe nemâncate, chiar dacă regula a fost fixată oficial abia în anul 393, la Sinodul din Hippone (şi în mod repetat la Cartagina, în anul 419) – ceea ce nu exclude existenţa unor excepţii pentru regula ajunării, chiar şi la vremea aceea.
La începutul secolului al IV lea Sfinţii Părinţi aveau păreri diferite privind folosul agapelor. Cei mai mulţi – negative. Ca dovadă, Canonul 28 al Sinodului de la Laodiceea (364) le interzice. Se pare însă că ele au mai existat, de vreme ce Sinodul Trulan (691) – Canonul 74 este nevoit să repete (mai categoric) interdicţia de la Laodiceea.
În Apus agapele au existat până prin secolul al VIII lea, dar au dispărut de la sine, fără să fie interzise în mod expres.
Aşa cum consideră specialiştii, dispariţia definitivă a agapelor are două motive principale:
1. Imposibilitatea de a organiza agapele normal în zilele de duminici şi sărbători imediat după Liturghie şi pe lângă biserică (mai ales că se înmulţiseră bisericile, iar numărul de clerici era mai mic pentru fiecare din ele).
2. Organizarea unui sistem de ajutorare socială la un nivel mai înalt şi mult mai eficient, fără ca acesta să fie legat strâns de Liturghie şi de zilele praznicale.
Dacă situaţia nu are o altă rezolvare decât cea descrisă mai sus, se poate practica una din două:Şi încă ceva: sunt deabetici, care dacă nu mănîcă dimineaţa, nu pot primi insulină. Şi dacă nu primesc insulină, nu pot ieşi din casă. Ce facem cu ei?
Oameni buni, ce legatura are Sf. IMPARTASANIE cu mancarea sau cu nemancarea noastra? Oare se impiedica Hristos de asa ceva? nu mai vedem padurea din pricina copacilor. Sf. Euharistie sau Impartasania sau Grijania este Trupul si Sangele Domnului si se da credinciosilor spre consum, adica spre hrana, repet, spre HRANA si spre viata. aste este esential, nu modalitatile de administrare, astea-s detalii (chiar daca f. importante).Chestia mîncarii or a nemîncării înainte de Dumnezeiasca Împărtăşanie este foarte interesanta. Există ceva reglementări canonice în acest sens?Există un canon general: Biserica nu omoară oamenii, ci le dă viaţă...Am mai intalnit o problema canonica in administrarea Impartasniei la copii. Un parinte mi-a spus ca un copil sub 2 ani se poate impartasi chiar daca a mancat de dimineata. Este adevarat? Exista un asemenea canon?
Eu dau împărtăşanie pe mâncate până la 4 ani. Cine crede că greşesc, să arunce primul piatra, dar mai întâi să se uite la el însuşi...
Pentru ce mai este duhovnic? El hotărăşte.Este adevarat ca pacatele de moarte (li se mai spune si capitale) il opresc pe om de la Sfanta Impartasanie? Ma refer la: mandrie, manie, desfranare, invidie, zgarcenie, lene si lacomie.
Este adevarat ca pacatele de moarte (li se mai spune si capitale) il opresc pe om de la Sfanta Impartasanie? Ma refer la: mandrie, manie, desfranare, invidie, zgarcenie, lene si lacomie.
Si daca tot e sa adancim problematica asta a pacatului.... nu pacatul (pacatele) il opresc pe om de la impartasanie!!! Cauza, adica, nu este una exterioara... Pacatul (asa cum il intelegem noi, indeobste, superficial) este doar o urmare, un rezultat al indepartarii de Dumnezeu, deci al lipsei de comuniune, de PARTASIE cu EL. De aceea ne impartasim, nu pt. ca suntem fara de pacat sau vrednici... CI TOCMAI pt. ca suntem pacatosi si avem nevoie de Hristos, ca sa fim partasi LUI. Se restaureaza astfel fiintial, ontologic firea noastra intreaga. Dumnezeu, adica...., nu este contabil.... nu sta El sa socoteasca pacatele noatsre, sa le numere, nu se impiedica de caderile noastre ci... BOGAT DARUITOR fiind, El vrea doar sa fim impreuna cu El, si atunci ne cheama la Sine. Nu putem noi gresi cat poate Dumnezeu ierta, spune un sf. parinte. Problema aici nu este insa a iertarii - ci a staruintei in bine, adica fagaduinta de a nu mai gresi, de a nu repeta pacatul ! Iata te-ai facut sanatos, dar de acum inainte sa nu mai gresesti !!!Pentru ce mai este duhovnic? El hotărăşte.Este adevarat ca pacatele de moarte (li se mai spune si capitale) il opresc pe om de la Sfanta Impartasanie? Ma refer la: mandrie, manie, desfranare, invidie, zgarcenie, lene si lacomie.
Este important de reţinut că ceea ce pt cineva este păcat, pt altul ar putea să nu fie. Şi chiar îmi place că Ortodoxia sfidează regulile juridismului rigid.
Inainte sa te impartasesti vorbesti cu duhovnicul despre pacatul (pacatele) in care ai cazut. Daca el considera de cuviinta si iti da dezlegare toate bune, mergi si te impartasesti fara grija.Am si eu o intrebare!Dupa ce te spovedesti,inaintea impartasaniei,sunt cateva zile.Daca in aceasta perioada pacatuiesti,te mai poti impartasi sau trebuie sa te spovedesti inca o data?De exemplu,eu m-am certat cu tatal meu si ne-am vorbit cam urat .Trebuia sa ma impartasesc zilele urmatoare si acum nu stiu daca mai am voie.
Aşa ceva nu este permis în nici un caz şi preotul, dacă a făcut-o în cunoştinţă de cauză, a greşit şi dogmatic, nu doar canonic.Este posibil ca un preot ortodox sa impartaseasca un catolic ? Din punct de vedere canonic respectivul preot nu a gresit?
Deşi au fost şi ierarhi-teologi care au considerat că acest lucru nu este permis, pe motiv că preoţii (cel bolnav şi cel care l-ar putea împărtăşi) ar fi în aceeaşi treaptă clericală, în realitatea, toate izvoarele liturgice şi chiar logica generală pt astfel de probleme, ne spune că acest lucru este permis fără nici o problemă.Poate un preot bolnav, la nevoie, să fie împărtăşit de un alt preot?
Am subliniat faptul că practica liturgică monahală diferă de cea mirenească. Dar și una și alta sunt corecte dar și normative doar în mediul lor.
Nu, nici pe departe. Doar că poartă mitră. Iar unora li se dă "dreptul" de a sluji toată Liturghia sau doar până la Intrarea Mare cu Sfintele Uşi deschise.Am înțeles că la ruși un mitrofor are multe drepturi unele chiar arhierești cu toate că este preot.
Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 0 vizitatori