Hristos a inviat!
Mi-a placut ceva ce am citit la Pr. Arsenie Muscalu. Si sunt de acord cu el. Smerenia nu inseamna a te vedea pacatos, cel mai mare pacatos. Aceasta reprezinta calea spre smerenie, sau dupa cum am inteles la Pr. Sofronie Saharov, aceasta stare reprezinta smerenia omeneasca. Omul isi vine in fire, isi recunoaste neputintele, dar inca nu este smerenie.
Sa privim putin la Hristos. El este smerit pentru ca S-a desertat de toata slava Lui dumnezeiasca, mai bine spus de manifestarea slave Lui, facandu-se asemenea omului, in toate (Filipeni, cap. 2), cu alte cuvinte S-a "golit" de ceea ce este propriu Lui, slava dumnezeiasca. Dumnezeu este Smerit. Este o insusire a Sa. Se da cu totul. Tatal se daruieste total Fiului, si invers, de asemenea si Duhul Sfant. Ori, omul care isi recunoaste pacatul, inca nu se aseamana cu Hristos in smerenie. Pacatul nu este propriu firii umane. Smerenia este lepadarea de ceea ce este propriu omului, de sinele sau adevarat, si nu doar de egoism. Stiu, teoria este frumoasa
. Insa am vrut sa spun lucrul acesta, pentru ca din pacate se fac confuzii. Oamenii care se numesc pe ei prosti, cred ca au si smerenie.
Cum am putea ajunge la smerenie?
Parintii Duhovnicesti (Sf. Siluan, Pr. Sofronie Saharov, pr. Emilian Simonopetritul, etc.), spun ca primul pas este recunoasterea neputintei, a pacatelor, adica a realitatii despre tine, insa cel mai important este daruirea catre celalalt. Nu in sensul obligatoriu de a-i cumpera o paine celui flamand
(desi...) , ci mai ales a te ruga pentru el (cum facea Sf. Siluan), a ierta, a-i rabda neputintele, cu alte cuvinte a face totul pentru celalat, incat sa nu te mai vezi pe tine, sa nu-ti mai vezi nevoile (cel putin pe primul plan
). Si inca ceva, adevarata smerenie nu vine din constrangere. Este liber asumata, asemenea lui Hristos. Suferintele ingaduite in viata noastra de Dumnezeu sunt cai binecuvantatea spre smerenie, si nu Smerenia insasi! Si mai ales nu o constientizezi. Este o Taina Sfanta. Va recomand sa cititi Pr. Sofronie Saharov, "Vom vedea pe Dumnezeu precum este", in special cap. despre rugaciunea Mantuitorului in Getsimani.
Ma iertati ca am avut indrazneala sa vorbesc despre aceste lucruri mari.
Doamne ajuta!
"Iata, Doamne, Tu si eu. Uita-te la mine ce-am ajuns, ce-a mai ramas din zidirea Ta. Uita-te si ma plange, ca eu singur nu ma pot plange". (Pr. Savatie Bastovoi)