Puteti fi mai explicita,va rog frumos?Multumesc!Pentru că întrebările d-nei Elena fac referire la relaţia "eu - alţii" aş aminti şi eu ceea ce spun Părinţii şi anume că legea Lui Dumnezeu este valabilă pentru fiecare personal şi nu pentru alţii. (Arhim. Emilianos Simonopetritul).
Femeia care lucrează la secţia unde se fac avorturi sau la magazinul care lucrează duminica sau bărbatul care lucrează la construirea unei discoteci nu trebuie să zică şefii mei sunt păgâni, nu trebuie să-i judece sub niciu fel pt că Dumnezeu este singurul judecător, ea/el trebuie să aibă mereu în faţa ochilor legea Domnului, el să se roage, el să iubească, el să ierte.uteti fi mai explicita,va rog frumos?Multumesc!
As vrea sa intreb,doar daca se poate,daca aceasta persoana are copii in ingrijire si parinti necredinciosi.Adica,in momentul in care am copii de hranit si de imbracat,nu imi pot lasa postul pe care il am acum decat in momentul in care am altul.Deci parasirea postului va avea loc cu siguranta,insa nu imediat.Iar în legătură cu compromisurile (cum că altfel nu se poate) nu sunt de acord. Problema suntem noi, nu ceialţi. Cunosc pe cineva care împlineşte pe puterea lui legea Domnului, este un om curat (fără gânduri) şi marea parte a uşilor (instituţionale) i se deschid.uteti fi mai explicita,va rog frumos?Multumesc!
Ai perfecta dreptate.Si eu incerc acelasi lucru.Insa lucrurile se complica cand ai copii.Deja nu iti mai permiti sa te martirizezi,pentru ca iti condamni propriul copil.Sau poate sunt eu lasa?Vroiam să arăt că se poate şi în legea Domnului reuşi pe plan social şi că de cele mai multe ori necurăţia nostră ne face să avem eşecuri şi să-i vedem pe ceilalţi falşi şi absurzi. Cu toţii trebuie să fim un Trup şi să nu există niciun fel de dezbinare între oameni, indiferent de nivel- omeni simpli, colegi de servici, călugări într-o mănăstire, preoţi etc.
Este o excepţie cazul, dar să nu uităm că trebuie să ne identificăm cu Hristos şi pe Golgota, Sfinţii Apostoli au suferit multe nedreptăţi din partea oamenilor. Nu e uşor să fi creştin mai ales când faci parte din lume, când duhul ne este lumesc...
Nimeni nu poate sa spuna cum judeca Dumnezeu. Cert e ca Scopul nu scuza mijloacele! Asa ca situatia descrisa mai sus nu ne da nici un drept sa savarsim furtul! Pur si simplu iti pui nadejdea in Domnul, "pui osul la treaba" sau macar incerci cat poti sa faci rost de paine si imediat, "cat ai zice peste" va veni si painea ravnita! De iertat, orice pacat se iarta, afara de cele impotriva Duhului Sfant! Numai ca trebuie duh umilit, inima infranta si smerita!Daca iti este infometat copilul,ti se iarta pacatul de a fura o bucata de paine de la aproapele tau, care refuza sa ti-o dea cand ii ceri?
Daca stiti ca nu primesc cuvintul, nu-i pacat, dar daca gresesc din nestiinta si indreptarea dvs i-ar putea ajuta, atunci tacerea e pacat.ellena scrie :
Este pacat ca atunci cand vezi ca cei din jurul tau gresesc,sa nu le spui nimic?Mi s-a intamplat de multe ori ca incercand sa ii ajut pe cei din jurul meu sa iasa dintr-o situatie mai dificila sau sa ii fac sa inteleaga ca anumite lucruri pe care le fac nu sunt bine,sa fiu privita cu ostilitate si chiar atacata.De multe ori mi-am promis ca nu voi mai da sfaturi nimanui.Pana cand vad iar cate o persoana care trece prin greselile pe care le-am facut si eu,si nu pot sa nu ii spun ca nu e bine.
In majoritatea situatiilor de genul asta in care m-am implicat,ceilalti stiau teoretic ca nu e bine ceea ce fac.La fel cum si eu stiam in trecut,tot teoretic ca, din punct de vedere religios,social etc, gresesc.Insa uneori,oamenii persista in greseala,desi nu mai traim in timpuri in care sa dam vina pe necunoastere.Insa chiar si asa,in anumite situatii mi se face mila de cunoscuti,apropiati ,care sufera consecintele greselilor lor si nu stiu din ce cauza se intampla asta.Si desi intentia e buna,uneori ei nici nu vor sa asculte ce am de spus.Ba chiar se intorc cu rautate impotriva mea.Probabil nu sunt pregatiti pentru a vedea realitatea.Daca sti ca nu primesc cuvintul ,nu-i pacat ,dar daca gresesc din nestiinta si indreptarea ta i-ar putea ajuta,atunci tacerea e pacat!ellena scrie :
Este pacat ca atunci cand vezi ca cei din jurul tau gresesc,sa nu le spui nimic?Mi s-a intamplat de multe ori ca incercand sa ii ajut pe cei din jurul meu sa iasa dintr-o situatie mai dificila sau sa ii fac sa inteleaga ca anumite lucruri pe care le fac nu sunt bine,sa fiu privita cu ostilitate si chiar atacata.De multe ori mi-am promis ca nu voi mai da sfaturi nimanui.Pana cand vad iar cate o persoana care trece prin greselile pe care le-am facut si eu,si nu pot sa nu ii spun ca nu e bine.
este suficent o singura data sa-i/le atragi atentia,cu duh de blindete, dupa care ii priveste pe ei!
dar in orice situatie trebuie sa analizezi mai intai starea sufleteasca a celui care vrei sa-i spui,pt ca nu oricind se poare spune orice ,chiar daca pare ca-i bine!
Nu o să spun nimic nou faţă de ceea ce a spus părintele Haralambie, doar o să repet (spre întărirea lor) şi prin cuvintele arhim. Emilianos Simonopetritul: Dacă vezi că vizitatorul [aproapele] nu se odihneşte cu cele pe care i le spui, nu-l sili. Criteriul este intotdeauna odihna celuilalt şi subţirimea ... [pe care şi Mântuitorul le-a dovedit în nenumărate rânduri].Este pacat ca atunci cand vezi ca cei din jurul tau gresesc,sa nu le spui nimic?Mi s-a intamplat de multe ori ca incercand sa ii ajut pe cei din jurul meu sa iasa dintr-o situatie mai dificila sau sa ii fac sa inteleaga ca anumite lucruri pe care le fac nu sunt bine,sa fiu privita cu ostilitate si chiar atacata.
Faptul ca nu trebuie sa insist mi-am dat si eu seama,din practica.Insa,te rog sa imi explici restul.Cum adica "odihna celuilalt " si "subţirimea"?Nu o să spun nimic nou faţă de ceea ce a spus părintele Haralambie, doar o să repet (spre întărirea lor) şi prin cuvintele arhim. Emilianos Simonopetritul: Dacă vezi că vizitatorul [aproapele] nu se odihneşte cu cele pe care i le spui, nu-l sili. Criteriul este intotdeauna odihna celuilalt şi subţirimea ... [pe care şi Mântuitorul le-a dovedit în nenumărate rânduri].Este pacat ca atunci cand vezi ca cei din jurul tau gresesc,sa nu le spui nimic?Mi s-a intamplat de multe ori ca incercand sa ii ajut pe cei din jurul meu sa iasa dintr-o situatie mai dificila sau sa ii fac sa inteleaga ca anumite lucruri pe care le fac nu sunt bine,sa fiu privita cu ostilitate si chiar atacata.
Arhim. Emilianos Simonopetritul aşa cum am spus şi mai sus (legea este personală şi nu pentru alţii) pune accentul pe jerfa personală faţă de semen. Această jerfă se referă inclusiv la odihnnirea aproapelui fie că este trupească (îi oferi găzduire) fie că este sufletească (cum spunea părintele Teofil că trebuie să fim odihnitori, în jurul nostru trebuie să împărtăşim pacea şi bucuria Lui Hristos).Insa,te rog sa imi explici restul.Cum adica "odihna celuilalt " si "subţirimea"?
Am inteles acum.Din pacate nu dam intotdeauna dovada de subtirime,care,desi cere timp, e una dintre cele mai influente cai de a arata celor din jur calea spre Mantuire.Pentru ca sunt convinsa ca cei care au dobandit aceasta calitate,se afla pe calea cea buna.Bravo,Andreea,ai pus punctul pe i.Degeaba incerci sa convingi prin forta argumentelor o persoana,pentru ca efectul obtinut e contrar celui dorit.Rabdarea,blandetea si dragostea fata de seamenii nostri sunt cele mai puternice "instrumente" reeducationale.Arhim. Emilianos Simonopetritul aşa cum am spus şi mai sus (legea este personală şi nu pentru alţii) pune accentul pe jerfa personală faţă de semen. Această jerfă se referă inclusiv la odihnnirea aproapelui fie că este trupească (îi oferi găzduire) fie că este sufletească (cum spunea părintele Teofil că trebuie să fim odihnitori, în jurul nostru trebuie să împărtăşim pacea şi bucuria Lui Hristos).Insa,te rog sa imi explici restul.Cum adica "odihna celuilalt " si "subţirimea"?
Subţirimea este o virtute rară prin care reuşim să nu-l supărăm, întristăm cu absolut nimic pe semenul nostru chiar dacă merită să fie mustrat aceasta se face subtil, blând, "subţire".
Elena, acestea te înepărtează de la ţintă, de la mântuire pentru îţi vei pierde timpul alegându-le, sortându-le, vei risipi bani cu care poţi aduce un zambet pe buzele unui sărman şi nu un rânjet de mândrie pe chipul celui care le poartă.Nu este cuviincios ca o creştină să se împopoţăneze. Nu este în duhul smereniei creştine.Este pacat ca o femeie sa poarte cercei,bratari,lanticuri sau inele?
Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 0 vizitatori