Dle Ieromonah, vreau sa va pun intrebari:
1. In invatatura orala a Domnului Isus si a Apostolilor exista Revelatie Divina (nu invatatura despre Revelatie) pe care nu o putem intilni in cea scrisa?
- daca exista Revelatie ce n-o gasim in Scriptura - care este ea? Spuneti-mi ceva despre Dumnezeu ce ati gasit in traditia orala si nu gasim in Scriptura.
- daca nu exista Revelatie Divina in traditia orala, ce n-o gasim in Scriptura, de ce atit de mult v-ati axat pe traditia orala care a fost la Apostoli o alta forma de transmitere a aceleasi Revelatiei ce au scris-o in Epistole si Evanghelii?
Daca Biserica Ortodoxa pretinde a pastra traditia orala apostolica nealterata, de ce totusi Dumnezeu in providenta Sa a hotarit ca invatatura Domnului Isus si a Apostolilor sa fie scrisa?
2. Exista norme sau reguli stricte de interpretare sau selectie a textelor patristice in traditia ortodoxa?
Ce se face atunci cind un parinte ca si Atanasie face afirmatii ce sustin o anumita dogma a traditiei ortodoxe, iar altele par sa respinga o anumita dogma? Cu alte cuvinte "Sfinta traditie" e o normativa in tot ce afirma sau e o normativa in mod selectiv? (astept "teoriile selectiei" care sunt atit de diferite la teologii ortodoxi).
Va multumesc anticipat.
Răspuns la prima întrebare:
1. În ciuda unei exprimări foarte întortochiate, sper că am înţeles clar întrebarea, dându-mi seama în acelaşi timp că dvstră nu aţi făcut nici cel mai mic efort de a intrat în esenţa învăţăturii noastre despre Revelaţia divină, cuprinsă în Sfânta Tradiţie, partea cea mai importantă şi incontestabilă a căreia este Sf. Scriptură. Bateţi pasul pe loc cu înţelegeri subiective asupra ceea ce noi numim "Sfânta Tradiţie".
2. Scriptura nu conţine doar învăţături despre Dumnezeu, care sunt extrem de reduse cantitativ în raport cu învăţăturile despre felul cum noi trebuie să ne raportăm la Dumnezeu. Iar acest raport înseamnă nu doar
cunoaşterea (ca informaţie), ci şi
înţelegerea corectă a voii lui Dumnezeu. De asemenea acest raport înseamnă anumite forme de cult (foarte sumar expuse în Biblie) prin care-L preamărim pe Dumnezeu. Chiar şi "închinarea în duh şi în adevăr" nu exclude formele de cult, mai ales că şi dvstră le aveţi. Nu vă limitaţi nici numai la citirea Bibliei (ceea ce ar fi corect pt cei care cred în principiul "Sola Scriptura"), ci o şi interpretaţi. Contează însă cât de corect...
3. "Tradiţia orală" la care dvstră faceţi referinţă, nu este ceea ce şi astăzi vorbesc babele la colţ de stradă, ci sunt învăţăturile pe care Apostolii nu le-au scris, dar ele au fost consemnate mai târziu de ucenicii acestora. Şi această Tradiţie nu este doar informaţie, cum am spus în referatul meu de la dezbateri. Ea este şi duh şi ea implică înţelegerea corectă a Scripturii.
V-am dat un exemplu pe care-l repet: dacă Sf. Ignatie al Antiohiei (+ 107), ucenicul direct al Sf. Petru sau Sf. Irineu de Lyon (130-202), ucenic din a doua generaţie a Sf. Ioan Evanghelistul - ambii spun că ne împărtăşim
real cu Trupul şi Sângele lui Hristos (ceea ce nu e puţin lucru - vezi Ioan 6), iar protestanţii apoi şi neoprotestanţii spun că este doar o amintire şi împărtăşire simbolică. Eu a cui interpretare o îmbrăţişez, cea a unui ucenic direct a Apostolului sau pe cea a unui protestant din sec. 16? Dvstră veţi spune că Biblia e suficient de clară, or nu este aşa.
Vrem noi sau nu vrem, oamenii nu operează cu Biblia, ci cu înţelesuri ale ei (la unii corecte, la alţii greşite). Acolo spune "acesta
este Trupul Meu... şi acesta
este Sângele Meu". Deci "este" = "simbolizează" sau "reprezintă" cum au tradus iehoviştii? Sau "este" = "este"? Care intepretare e corectă? Eu aici dau dreptate ucenicilor Apostolilor şi nu minţii rătăcite a cuiva din sec. 16 sau şi mai târziu.
4. Dvstră vedeţi scrierea NT doar ca o providenţă, ceea ce nu excludem nici noi. Dar să nu uităm că scrierea NT (mai cu seamă) a fost şi o necesitate a timpului, iar scrierile au răspuns unor întrebări concrete ale comunităţilor destinatare. Aceste scrieri sunt luate de noi ca maximă autoritate, dar nu putem neglija şi ceea ce Apostolii au învăţat pe lângă cele scrise? Sau poate aveţi argumente că tot ce Apostolii au învăţat au şi scris? Nu cred că cineva poate să demostreze aşa ceva (în ciuda strofocărilor dlui Vasile Filat, de exemplu - nu ca o defăimare a dânsului personal), ori pt faptul că multele alte învăţături importante au fost spuse afară de cele scrise, argumente există din plin.
Răspuns la a doua întrebare
1. După cum am spus şi în referatul meu, scrierile Sfinţilor Părinţi trebuie
selectate şi recunoscute ca normative după următoarele 2 principii:
a) să fie în acord cu Scriptura (dar aşa cum o interpretează Biserica, nu ca neoprotestanţii de acum); şi
b) scrierea respectivă să fie în consens cu ceea ce au învăţat majoritatea Sfinţilor Părinţi din toate timpurile şi locurile (principiul "consensum patrum"). Natura acestui consens reprezintă de fapt o Sinodalitate în timp şi în spaţiu, exact ca şi în cazul Apostolilor, care se întâlneau pentru a se pune în acord asupra unor probleme, chiar dacă erau umbriţi de Duhul Sfânt. Inspiraţia particulară nu desfiinţează, ci chiar confirmă nevoia de Sinodalitate.
2. În anumite situaţii Sinoadele Bisericii au respins anumite scrieri concrete (vezi Sinodul 5 Ecumenic ş.a.) şi le-au "canonizat" pe altele. Totuşi scrierile fiind foarte mult ele "se filtrează" în timp prin lucrarea Duhului Sfânt care, aşa cum a călăuzit Biserica atunci când a fixat Canonul Biblic, călăuzeşte şi astăzi Biserica în păstrarea Adevărului. Dacă este nevoie, Biserica se poate pronunţa şi oficial asupra oricărei scrieri patristice cum a şi făcut nu o dată (vezi exemplul "Dogmaticii" Sf. Ioan Damaschin).
P.S. Învăţătura noastră este mai complicată şi mai greu de înţeles pentru unii, dar asta nu înseamnă că noi o putem simplifica după mintea noastră decăzută. Nu trebuie "să coborâm" lucrurile înalte, ci să ne ridicăm noi la ele.