Exista si vorbire in limbi care nu se intelege, altfel de ce ar fi dat si darul talmacirii?
1 Corinteni 14:2 În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
Prietene eu vad ca tu nici in acest caz nu ai priceput ca tu inveti mecanic cate ceva apoi vii aici ispititor si arunci zanzanie nu ca sa inveti ci sa dai apa la moara si pe faci si pe desteptul. Tu parca reproduci intrebari dintr-un dialog de-al parintelui Cleopa avut cu un sectar care era instruit ca si tine. Desi ti-am citat mai sus cateva lamuriri clare pt un om de rand pe care o poti citi
AICI. Ma gandesc ca daca judec ca tine ar trebui sa deduc dupa cum iti place tie de contextul Sf Scripturi ca voi ii vorbiti lui dumnezeu, de aceia ma mir ca nu ati aparut pe vremea proorocilor din VT pt a informa ("prooroci") evreilor ce spune dumnezeul vostru cu care vorbiti. Mai baieti cand ati aparut voi ca erezie
"Dar în Faptele Apostolilor (2, 1–12), unde este descoperită manifestarea pentru întâia dată a acestui dar, precum şi în ce a constat acea vorbire minunată, aflăm în chip cât se poate de limpede că apostolii, vorbind în limbi, n-au vorbit lui Dumnezeu, ci oamenilor. Ei s-au adresat direct ascultătorilor în mai mult de 15 limbi diferite, iar aceştia au înţeles totul fără tălmăcire; numai localnicii (unii) nu înţelegeau nimic. Deci, după I Corinteni 14, 2, cel insuflat nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu. Iar după Fapte 2, 1–12, el nu vorbeşte lui Dumnezeu, ci oamenilor. "Si erau uimiti toti si se minunau zicind: Iata, nu sint acestia care vorbesc toti galileeni?
Cum auzim noi fiecare limba noastra in care ne-am nascut?(F.Ap.2,7-8)..
Dar la voi la penticostali se intimpla ca "vorbesc in limbi", dar nu la alte limbi si la alte neamuri, ci la cei ce vorbesc aceeasi limba adica de-ai vosti. Si atunci se pune intrebarea: De ce aceste vorbe zadarnice si neintelese, pe care nu le intelege nimeni din cei ce le aud? Nu e vorbire in limbi ce faceti voi ci e o satre de aiurare. Nu cumva scopul este impresia si inselarea auditorilor?
Aici este greşeala penticostalilor: nu pun textele de acord şi de aceea ajung la contraziceri grave, atât în teorie, cât şi în practică.