Dar ce inseamna sa ”cunoasca” Doriana ? Inseamna, dupa autori, (in functie de) ”a STI despre Dumnezeu” (ceea ce dupa mine nu e cunoastere, e doar stiinta intelectuala, teorie) sau sa-L cunoasca dupa moarte: ”Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, unicul Dumnezeu adevărat şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos” ceea ce este iar o cunoastere care nu ne intereseaza, caci noi vorbim de cea din timpul vietii, sau iarasi, a-l experimenta direct pe Christos, sa spunem, (cu stigmate, suferinta....etc) dar fara ”theoria” acestei experiente, astfel incat se poate prea bine ca experienta sa ramana doar subiectiva, sa nu fi stiut ce face de fapt si in numele Cui.
Pe lângă ceea ce ai enumerat mai există şi alte căi de a Îl cunoaşte pe Dumnezeu, printre care este cunoaşterea prin lumina taborică necreată, iar această cunoaştere este posibilă încă din timpul vieţii şi este în general destinată celor aleşi de Dumnezeu şi care au şi o foarte mare sete şi sinceritate de a Îl cunoaşte pe Dumnezeu. [Asta pe lângă cunoaşterea din sfânta scriptură] Cunoaşterea prin lumina necreată prin iniţierea în tainele dumnezeieşti de către Însuşi Dumnezeu este posibilă încă din această viaţă chiar dacă acaşicii şi protestanţii nu pot înţelege. Cunoaşterea lui Dumnezeu prin lumina necreată [pentru că Dumnezeu este Lumină] este forma cea mai pură de cunoaştere experienţială a lui Dumnezeu din această viaţă şi este rezervată unui număr mic de iniţiaţi gnostici creştini; evident că îşi are rolul ei esenţial şi meditaţia teologică, morală, etc asupra experienţei de cunoaştere în sine prin care se integrează sistemului teologic dogmatic şi moral deja existent şi pe care îl rafinează, însă aceasta este supusă experienţei concrete de cunoaştere a lui Dumnezeu. Despre cunoaşterea lui Dumnezeu prin lumina necreată ne vorbeşte atât sfânta scriptură în evanghelii la schimbarea la faţă a Mântuitorului pe muntele Taborului, precum şi în mod indirect în alte părţi, dar vorbesc şi sfinţii şi teologii de excepţie ai Bisericii cum au fost [dintre cei pe care i-am citit cât de cât] Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi cu siguranţă şi alţii chiar dacă nu au explicat exact prin categoriile teologiei despre energiile necreate, teologie "canonizată" la
Sinodul de la Constantinopol din 1341-1351 [sunt de fapt mai multe sinoade adunate în jurul aceloraşi teme fundamentale, de aceea este considerat un sinod unic, considerat de unii
Al IX-lea Sfânt Sinod Ecumenic, chiar dacă Nicodim Aghioritul a spus despre el că ar fi fost doar puţin mai mic decât unul Ecumenic]
Din
Tomosul Aghioritic [august 1340] redactat de sfântul Grigorie Palama
[...]nu suntem în neştiinţă cu privire la raţiunile mărturisirii celor propovăduite cu îndrăzneală pe faţă şi ale celor arătate mai dinainte în chip tainic în Duhul celor vrednici: unii fiind iniţiaţi în ele prin experienţă -- şi anume câţi pentru viaţa evanghelică s-au lepădat de agoniseala avuţiilor, de slava oamenilor şi de plăcerile care nu sunt bune ale trupurilor, dar nu numai aceasta, ci au întărit această lepădare prin supunerea faţă de cei ce au ajuns la vârsta lui Hristos, căci făcându-şi printr-o isihie fără împrăştiere răgaz pentru ei înşişi şi pentru Dumnezeu, ajungând prin rugăciune adevărată mai presus de ei înşişi şi, ajungând în Dumnezeu prin unirea tainică cu El mai presus de minte, au fost iniţiaţi în cele mai presus de minte --, iar ceilalţi prin respectul, credinţa şi afecţiunea faţă de unii ca aceştia. (Tomosul Aghioritic, prolog)
Oricine afirmă că unirea desăvârşită cu Dumnezeu se săvârşeşte numai prin imitare şi relaţie, fără harul îndumnezeitor al Duhului, ca la cei ce au aceleaşi purtări şi se iubesc unii pe alţii, iar harul îndumnezeitor al lui Dumnezeu îl numesc o deprindere a firii/naturii raţionale care vine doar prin imitaţie, şi nu o strălucire suprafirească şi negrăită şi o energie dumnezeiască văzută în chip nevăzut de cei vrednici şi înţeleasă în chip neînţeles, acesta să ştie că a căzut, fără să o ştie, în amăgirea mesalienilor [...] Fiindcă toată virtutea şi imitarea lui Dumnezeu pe cât ne stă în putinţă îl face pe cel ce a dobândit-o capabil de unirea dumnezeiască, dar harul săvârşeşte însăşi această negrăită unire [...] (Tomosul Aghioritic, 2)
Oricine spune că lumina care i-a fulgerat pe apostoli pe Tabor e o nălucă şi un simbol care se face şi desface, dar nu există propriu-zis şi nu este o energie/lucrare dincolo de orice înţelegere a minţii, ci e inferioară intelecţiei minţii, acela contrazice în chip limpede opiniile sfinţilor. Fiindcă atât în cântările cât şi în scrierile lor, aceştia o numesc negrăită, necreată, veşnică, atemporală, neapropiată, inaccesibilă, infinită, nemărginită, nevăzută pentru îngeri şi oameni, frumuseţe arhetipală şi neschimbabilă, slavă a lui Dumnezeu, slavă a Duhului, rază a Dumnezeirii şi altele asemenea. (Tomosul Aghioritic, 4)
Dar atunci când se împărtăşesc cu simţirea şi cu mintea de un har şi de o putere duhovnicească şi supranaturală, cei învredniciţi văd cele mai presus de orice simţire şi orice minte ca să vorbim potrivit marelui Grigorie Teologul „cum ştie singur Dumnezeu şi cei care suferă lucrarea unora ca acestea”. (Tomosul Aghioritic, 6)
sursa: Sfântul Grigorie Palama – Scrieri – vol 1, editura Deisis, 2005, pag. 156-163 (traducere Ioan I. Ică jr.)
Puneti-va un pic in rolul lui Dumnezeu, de data asta
Asta miroase a tentativă luciferiană, dar este posibil ca unii să aibă o predilecţie specială pentru aşa ceva.
Astfel ca sa declari ca il ”cunosti” pe dumnezeu nu este dupa parerea mea decat un moft grandilocvent. Nimeni nu il poate cunoaste, in afara de El insusi.
De fapt această poziţie în sine este un moft pentru că Biserica nu a pretins că L-ar cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum Se cunoaşte El pe Sine Însuşi, ci doar aşa cum şi atât cât Se descoperă El pe Sine Însuşi.
Mie mi se pare ca vorba e folosita abuziv. Asta daca e sa ma raportez la ce am spus eu aici. In versiunea ”soft” a cunoasterii, cea a apostolului Pavel, care ar fi mai aproape de cunoasterea umana, tot incognoscibil ramane, cel putin in timpul vietii noastre. (nu mai detaliez, ca am mai zis-o). A cunoaste nu este doar a experimenta, este a experimenta + a intelege ”obiectiv” propria experienta.
Lucrurile într-adevăr încep să se repete. Dumnezeu este considerat incognoscibil doar în ceea ce piveşte fiinţa dumnezeiască sau esenţa, însă este cognoscibil, pe lângă sfânta scriptură şi sfânta tradiţie, cum spune Grigorie Palama, prin lumina necreată, harul necreat, energiile necreate în această viaţă şi cum spune Atanasie din Alexandria, prin lucrările Sale. Cei care contestă astfel de poziţii ar fi bine să ştie că Sinodul de la 1341-1351, pe lângă definirea adevărului dumnezeiesc,
a dat şi nişte anateme, asta aducere-aminte pentru aceia care, sub presiunea şi închipuirea lor luciferiană, au impresia că s-ar putea juca şi glumi cu adevărul dumnezeiesc revelat de Dumnezeu.