Am invatat ca, inainte de pacat, Adam avea o fire curata, firea dintai, la care toti ne luptam sa ajungem. Am citit despre asta la Cuviosul Serafim Rose, care explica foarte frumos. Dupa caderea in pacat, aceasta fire dintai a decazut. Firea pe care noi astazi o avem, in care avem si ganduri rele, in care nu mai vedem clar adevarul, este asadar firea lui Adam. Iisus Hristos a venit si a spalat, prin jetfa Lui toate pacatele omenirii inclusiv acest pacat stramosesc. Cu toate astea omul are firea lui Adam si lupta sa dobandeasca firea dintai.
Am citit deunazi urmatoarea intrebare si raspuns din cartea 1000 de sfaturi duhovnicesti si as dori sa invat mai multe despre aceasta: firea lui Adam, pentru ca astfel putem sa intelegem cum cadem in pacat si cum sa ne ferim sa cadem in pacat.
``Intrebare: cum se explica lucrarea firii lui Adam?
Raspuns: Crestinul trebuie sa se impotriveasca firii pacatoase a lui Adam. Sfantul Efrem Sirul spune in invatatura sa: firea lui Adam este asa: eu nu vreau sa invat dar pe altii sunt bucuros sa ii invat; nu vreau sa ma supun dar imi place sa-i supun pe altii; nu vreau sa muncesc dar imi place sa ii pun pe altii la munca; nu vreau sa acord altora cinste dar imi place sa fiu cinstit de ei; nu indur mustrarile dar imi place sa mustru; nu vreau sa fiu umilit dr imi place sa umilesc. Sunt intelept ca sa dau sfaturi, dar nu ca sa le implinesc eu insumi. Ce trebuie sa fac - aceea spun iar ceea ce nu trebuie nici sa spun aceea fac. Daca fratele meu greseste cu placere il dau in vileag iar daca gresesc eu, nu primesc cu placere mustrarea.``
Ne nastem, ne botezam, pornim curati in viata si totusi mai devreme sau mai tarziu dobandim firea pacatoasa a lui Adam si apoi luptam sa redobandim firea dintai. Daca luptam. Oare de ce?