Dar eu vin acum cu un exemplu mai ceva decât cel al Vieţii Sf. Maria Egipteanca, pusă în "discuţie" aici: anume, cu cel al Vieţii Sf.Apostol Toama. Iată despre ce e vorba:
"Pana la sfarsitul sec. XIX, Faptele lui Toma erau considerate fara temei istoric. Descoperirile arheologice de la Tashashila (Taxila), au scos la lumina monezi si pietre, purtand inscriptii cu numele regelui Gondofornes. Pe baza acestor marturii s-a stabilit ca regele Gondofornes a facut parte din dinastia indo-parta a carei stapanire se intindea asupra teritoriilor din Afganistan, Seistan, Sind, Punjab si asupra provinciei de nord-est, intre anii 95 i.d.Hr si 50 d. Hr., si ca a domnit in Punjabul de Apus, intre anii 20-40 d. Hr. Sir John Marshall presupune ca Toma l-a vizitat pe Gondofornes in anul 40 d. Hr.
Istoricii bisericesti nu sunt unanimi cu privire la activitatea misionara in India a Sf. Toma. Totusi, Ipolit, Isidor de Sevillia, Dorotei, episcopul Tyrului, Sf. Grigorie de Nazianz, Ieronim il considera pe Sf. Toma, “Apostol al Indiei”.
(Prof. Dr. Remus Rus)
Ba încă au fost găsite monezi cu chipul şi numele fratelui regelui Gundafor. Toate acestea au fost negate până atunci de istoricii indieni, neavând până la acea dată nici o altă sursă (afară de viaţa Sf.Apostol Toma, aşa cum o cunoaşte şi o istoriseşte Biserica lui Hristos - "stâlp şi temelie a adevărului") care să ateste cum că ar fi existat vreun împărat cu numele de Gundafor (cu atât mai mult vreun frate al lui) în decursul istoriei lor.
Ei! Nu vi se pare că pe lângă asta, "problema" noastră e o joacă de copii? Nu vi se pare că "algoritmul" pentru stabilirea adevărului de credinţă, enunţat de Sf.Vincenţiu de Lerin, este universal-valabil pentru întreaga învăţătură a Bisericii, nu doar cea doctrinară?
Eu am explicat aici, cum că Biserica, prin firea ei, nu poate "digera" şi asimila decât ADEVĂRUL/adevărul.