De ce nu putem să facem binele pe care ne rugăm să-l facem?
1. Pentru că am gustat din pomul oprit sau nu am păzit vreuna din porunci, astfel cunoaştem binele şi răul (amestecate).
2. În profunzime (cu sinceritate) noi nu dorim acest lucru şi ne rugăm făţarnic, doar cu buzele, pe când inima noastră tânjeşte după altceva (de ex. slava de sine).
3. Pentru că nu avem credinţă suficientă. Petru când era pe mare şi s-a îndoit, o fracţiune de secundă, s-a scufundat, iar la prima strigare, din inimă, cu sinceritate, Dumnezeu l-a restabilit pe drumul reuşitei şi i-a spus puţin credinciosule.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)
2. În profunzime (cu sinceritate) noi nu dorim acest lucru şi ne rugăm făţarnic, doar cu buzele, pe când inima noastră tânjeşte după altceva (de ex. slava de sine).
44. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? Ioan.5
43. Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.Ioan.12
7. Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, 1Cor.2
7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. 1Cor.11
18. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. 2Cor.3
7. Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos. 1Pt.1
10. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi. 1Pt.5
23. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; Rom.3
14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos. 2Tes.2
10. De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică. 2Tim.2
Analizând cu atenţie textele de mai sus, vedem că există două tipuri de slavă după care oamenii umblă, tipuri diametral opuse (precum moartea şi viaţa), anume:
- slava care vine de la Dumnezeu pentru virtutea dobândită în urma încercărilor şi a strădaniei pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Această slavă este bună şi trebuie să ne străduim să o dobândim; prin ea, dorinţa noastră de afirmare (dorinţă bună, plăcută lui Dumnezeu) îş află odihna şi împlinirea. Această dorinţă de a fi slăviţi este conformă firii noastre, fiind o componentă a specificului nostru de a fi după chipul lui Dumnezeu. Însuşi Domnul ne-a arătat că este bine şi corect să ne îngrijim de a dobândi slava care vine de la Dumnezeu:
-slavă care vine de la lume, care nu ne ajută cu nimic, ba chiar ne păgubeşte (cf.Mt.6:2,5, etc.); pe aceasta trebuie să nu o primim şi nici s-o urmărim a o primi. Domnul Însuşi ne învaţă acest lucru:
41. Slavă de la oameni nu primesc; Ioan.5
Cu privire la acestea, este interesant de a aduce de faţă o remarcă a Părintelui Rafail Noica, într-o încercare a sa de a defini cât mai bine păcatul (parafrazez): păcat în greceşte se spune amartia (pardon de greaca mea), ceea ce înseamnă ratarea ţintei. Adică nu dorinţa de dobândi slavă este greşită, ci orientarea ei către o altă sursă decât Dumnezeu.
B.
Acum, voi încerca şi eu un răspuns la ceastă întrebare:
De ce nu putem să facem binele pe care ne rugăm să-l facem?
Păi dacă acela este cu adevărat un bine, şi cu toate că dorim şi-L rugăm pe Domnul să ni-l dea a-l face, El nu ne ascultă dorinţa, aceasta poate însemna că:
- ori binele acela nu ne este de folos nouă a-l face, altul fiind binele pe care El îl aşteaptă de la noi;
- ori acel bine este peste puterea noastră a-l împlini;
- ori ne vom vătăma prin împlinirea acelui bine, alimentând în noi vreo patimă a noastră ce ne va putea pierde (trufia ocupând aiciţ locul de frunte); etc.
Însă, întotdeauna rugăciunea noastră de cerere ar trebui însoţită de cuvintele : dar nu voia mea, ci voia Ta să se facă! (cf.Lc.22:42, Ioan.5:30). În felul acesta, nu ne vom tulbura de nu ne va asculta Domnul cererea, şi în smerenie vom rămâne pe mai-departe.
PS
Dacă întrebarea era pusă aşa: De ce nu putem să facem binele pe care voim să-l facem?, atunci răspunsul ar fi altul.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!
Nu ştiu dacă înţeleg de ce nu mi-a răspuns nimeni, dar, totuşi, îndrăznesc şi mai întreb. Ce ar trebui să citesc ca să ştiu tot ce trebuie despre suflet, de exemplu şi care sunt cele trei părţi ale sufletului.
Dacă un om ajunge să creadă că va rămâne imobilizat la pat pănâ la moarte, va păcătui dacă refuză să mai mănânce?
Nu ştiu dacă înţeleg de ce nu mi-a răspuns nimeni, dar, totuşi, îndrăznesc şi mai întreb. Ce ar trebui să citesc ca să ştiu tot ce trebuie despre suflet, de exemplu şi care sunt cele trei părţi ale sufletului.
Dacă un om ajunge să creadă că va rămâne imobilizat la pat pănâ la moarte, va păcătui dacă refuză să mai mănânce?
Olga, tu spuneai că nu mai vrei să citesti iar acum, deodată, întrebi ce să citesti.
Ce ar trebui să citesc ca să ştiu tot ce trebuie despre suflet, de exemplu
Vă dau eu o idee. Mergeţi la o librărie ortodoxă şi întrebaţi personalul de acolo ce vă interesează. Şi el vă v-a pune în mână o serie de cărţi dintre care puteţi alege .
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)
Acatistul Maicii Domnului care odata citit cu credinta ne rezolva o anumita problema, trebuie citit numai cu dezlegare de la preot?
Un creştin botezat are datoria de a se ruga şi pt asta nu-i trebuie binecuvântări speciale: nici pt a citi Biblia, nici Psaltirea şi nici Acatiste. Trebuie doar să nu exagerăm, ci sistematic să citim câte puţin.
Dar Actistul de multumire il pot citi in fiecare seara pe tot sau cate putin din cand in cand?
Părerea mea: dacă aţi primit o binefacere mai mare, îl puteţi citi câteva zile la rând. Iar ca rugăciune sistematică, cred că e mai potrivit o dată pe săptămână. Vă puteţi programa pentru fiecare zi a săptămânii un anumit program de rugăciune, în care să alternaţi acatistele, canoanele şi citirea Sf. Scripturi - aşa încât să citiţi în fiecare zi câte ceva, care să nu fie nici mult şi nici puţin, ci în primul rând stabil.
Ma intereseaza diferenta dintre hirotonie si ordinare (am citit ca in primul secol era diferenta dintre aceşti termeni). As vrea un raspuns pe masura de cineva competent (cu referinte patristice daca se poate). In general ma intereseaza posibilitatea hirotoniei femeilor in calitate de diacon.
Avem voie sa facem baie atunci cand in calendar arata Cruce neagra pentru ziua respectiva?
"ara", noi am discutat şi aici despre unele acţiuni exagerate raportate la manifestarea credinţei. Care după părerea mea este şi cea invocată de tine. Zilnic trebuie să facem baie, să fim curaţi suflet şi trup. Numai cei care s-au abătut de la dreapta credinţă socotesc că trupul este ceva rău şi deci pedepsit, lăsat neîngrijit. Toate să le facem (inclusiv îngrijirea trupului), dar cu dreaptă măsură după ce am pus la temelie grija şi lucrarea pentru mântuirea sufletului în Hristos.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)
Avem voie sa facem baie atunci cand in calendar arata Cruce neagra pentru ziua respectiva?
"ara", noi am discutat şi aici despre unele acţiuni exagerate raportate la manifestarea credinţei. Care după părerea mea este şi cea invocată de tine. Zilnic trebuie să facem baie, să fim curaţi suflet şi trup. Numai cei care s-au abătut de la dreapta credinţă socotesc că trupul este ceva rău şi deci pedepsit, lăsat neîngrijit. Toate să le facem (inclusiv îngrijirea trupului), dar cu dreaptă măsură după ce am pus la temelie grija şi lucrarea pentru mântuirea sufletului în Hristos.
Singura interdicţie cu privire la îmbăiere - pe care o cunos eu, apare în Pravila Bisericească cu referire la pregătirea trupească dinainte şi după împărtăşire, unde ni se spune clar că nu trebuie să ne îmbăiem în ziua împărtăşirii, nici înainte, nici după aceea.
Motivul nu ne este prezentat acolo, dar prevederea aceasta este şi ea întemeiată biblic - după neimportanta mea părere. Unde anume? Cred că aici:
9. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul.
10. Iisus i-a zis: Cel spălat n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot. Şi voi sunteţi curaţi, însă nu toţi.
11. Că ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: Nu toţi sunteţi curaţi.
12. După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat... Ioan.13
Tot în Pravilă vedem că regimului îmbăieirii i se alătură acela al sărutării/atingerii trupului repausatului. Adică este interzisă nu doar îmbăierea, ci şi atingerea de trupul repausatului - atât înainte cât şi după împărtăşire.
Iar despre cât de des sau rar trebuie să ne îmbăiem, rămâne la nevoia fiecăruia. În scrierile ascetice, baia este trecută pe "lista" celor nerecomandate (adică nu interzise, ci tolerate în cazul unor neputinţe ori boli, etc.)
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!
Am citit undeva (dar nu mai sunt sigură ) că noi trăim în a şaptea zi a creaţiei ştiind că a opta zi este a învierii. Nu greşesc, nu?
Am nevoie de acest răspuns pentru e eventuală înţelegere a învierii din morţi.
Sau poate mă ajută cineva să înţeleg învierea din morţi pe care o aşteptăm (cf. mărturisirii de credinţă) respectiv învierea lui Iisus din morţi şi implicaţiile asupra firii umane asumate.
Cu recunoştinţă!
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)
Adica am fi in ziua de odihna a Domnului?! Mie mi se pare mai degraba o gaselniţa, un pic emfatica....Pe de alta parte, daca stam sa ne gandim, Maria Magdalena a constatat absenta pietrei de pe Mormant -adica Invierea- in prima zi a saptamanii, adica A OPTA! Si a aparut apostolilor tot a opta zi. Se poate deci specula in lipsa de informatii precise, ca cu a opta zi (care este deci o reluare a primeia) este inceputul invierii.....Cred ca si circumcizia se facea in opta zi de le ceva...nu mai tin minte de la ce anume.
Am citit undeva (dar nu mai sunt sigură ) că noi trăim în a şaptea zi a creaţiei ştiind că a opta zi este a învierii. Nu greşesc, nu?
Este vorba de veacul al şaptelea de la creaţie iar nu de ziua a şaptea. Aţi făcut o mică confuzie.
De fapt ziua a opta simbolizează ieşirea dintr-un ciclu repetitiv, ca ieşirea dintr-o mişcare pe o traiectorie circulară, mişcare în care revii la nesfârşit în punctul de unde ai plecat. Ziua a opta este numai o prefigurare a zilei celei mari, a învierii tuturor, a odihnei celei veşnice, a Sabatului celui veşnic.
Precum ziua a opta, a Învierii - Duminica - este începutul Împărăţiei lui Dumnezeu (început făcut de Învierea Domnului cu Trupul din mormânt), tot aşa veacul al optulea este ieşirea dintr-un cilcu repetitiv - naştere/moarte - din viaţa omenirii, ieşire marcată de învierea întregii omeniri, fapt ce marchează începutul participării tuturor oamenilor la Împărăţia lui Dumnezeu.
Cum că începutul Împărăţiei lui Dumnezeu are ca origine Învierea Domnului, o spune chiar El:
Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu.Mt.26;29 Lucru pe care l-a şi făcut, după cum scrie:
40. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate,
41. Nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi.FA.10
Cuvînt la Tăierea Împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos (1 ianuarie)
Vieţile Sfinţilor pe luna ianuarie
Împlinindu-se opt zile de la Naştere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc, pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovaţi şi robiţi de dînsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere; iar pe de alta ca să se arate că a luat trup adevărat şi să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut.
Drept aceea, S-a tăiat împrejur, ca să fie arătat omenirii; pentru că de nu S-ar fi îmbrăcat cu trupul nostru, apoi cum ar fi fost cu putinţă să se taie împrejur nălucirea, iar nu trupul, fiindcă grăieşte Sfîntul Efrem Sirul: "Dacă n-a fost trup, pe cine a tăiat Iosif împrejur? Cel ce a fost cu trup adevărat S-a şi tăiat împrejur ca un om, şi cu sîngele Său S-a roşit Pruncul, ca un fiu omenesc şi, durîndu-L, plîngea, precum se cădea firii omeneşti".
Pentru aceea S-a tăiat împrejur la trup, ca să ne aducă nouă duhovnicească tăiere împrejur; pentru că, sfîrşindu-se legea cea veche, care era după trup, a început cea nouă, duhovnicească. Precum omul cel vechi, trupesc, tăia împrejur pe omul cel simţit, aşa şi cel duhovnicesc este dator a-şi tăia împrejur patimile cele sufleteşti: iuţimea, mînia, zavistia, mîndria, necurăţia şi alte păcate. Iar a opta zi S-a tăiat împrejur, scriidu-ne nouă cu sîngele Său viaţa cea viitoare, care de învăţători se socoteşte a fi a opta zi. Astfel, Ştefan, făcătorul canonului din această zi, în cîntarea a patra, zice: "Închipuieşte viaţa cea neîncetată a veacului al optulea ce va să fie, în care Stăpînul S-a tăiat împrejur". Sfîntul Grigorie de Nissa grăieşte aşa: "Cea de a opta zi s-a aşezat prin lege, ca veacul al optulea, ce va să fie prin optime, să mi-l însemneze mie".
.....
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!
Este vorba de veacul al şaptelea de la creaţie iar nu de ziua a şaptea.
Am înţeles.
Dacă "Învierea lui Iisus este începutul Împărăţiei lui Dumnezeu", noi mărturisim un botez spre iertarea păcatelor şi aşteptăm învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Atunci noi cei din veacul al şaptelea, al mărturisirii şi aşteptării trebuie să ajungem în veacul al optulea, al Vieţii, al Împărăţiei. Deci noi suntem într-un proces posibil şi sigur datorită lui Iisus. Cum trebuie să înţelegem îndumnezeirea firii umane că a mântuirii de păcat e clară?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)
In perioada Noului Testament a proroci si a da invatatura este acelasi lucru sau sunt activitati distincte? Femeia putea sa predice? Am nevoie de referinte patristice.