catalinconstantin scrie:Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.
Presupun că aţi vrut să spuneţi "mântuieşte-ne pe noi", aşa cum e corect din toate punctele de vedere.
Știu că s-a mai discutat acest subiect undeva, am citit explicațiile sf. vs., dar tot nu înțeleg.
De ce trebuie să folosim verbul ”a mântui” în două sensuri atît de diferite, cîtă vreme creștinii de rînd nu pot să facă această diferență iar noi avem și alte posibilități de exprimare mai puțin riscante.
Eu nu sunt de acord nici cu ”miluiește” (ați explicat și sf. vs. de ce), nici cu ”mântuiește”, pentru că avem un singur Mîntuitor, și lucrul ăsta ar trebui să ne fie clar.
De atîtea ori vorbirea multor creștini ne arată că ei pun pe sfinți și pe Maica Domnului pe același plan cu Domnul Hristos, ba chiar consideră mult mai eficientă adresarea către sfinți, ceea ce duce la o orientare greșită. Ei se atașează mai mult de mîntuirea care vine prin sfinți (în diferite accepții ale termenului) decît de mîntuirea pe care doar Sf. Treime o poate da.
Eu sincer nu înțeleg de ce îi spunem Preasfintei, în troparele de umilință, că ea este mîntuirea neamului creștinesc
La fel nu înțeleg nici alte suprapuneri de felul:
”
Nădejdea mea este Tatăl,... Toată
nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu”.
Eu cred că sfinții sunt îndrumători și ocrotitori ai noștri, rugători pentru noi.
Maica Domnului este cunoscută în tradiția iconografică și nu numai ca ”Rugătoarea” ”Călăuzitoarea”, ”Ocrotitoarea”, ”Acoperitoarea”, și sub alte multe denumiri specifice, dar n-am auzit să i se zică ”mîntuitoarea”. I se zice însă ”Eleusa”, de aceea poate că verbul ”a milui” este ceva mai adecvat decît ”a mîntui”, care n-are corespondent decît într-o evlavie super rafinată. Dar asfel de confuzii îi fac și azi pe mulți din cei simpli să caute lucruri mai clare în alte confesiuni.
De ce nu ne adresăm ei în funcție de aceste vocații ale ei ?
Cu ce ar fi greșit să spunem
”Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, ocrotește-ne pe noi” ?