Nu e vorba de justificare in sensul de legitimare a credintei, ci de posibilitatea de a prezenta matur celor cu care
venim in contact in viata de zi cu zi sau care sunt mai departati de Ortodoxie adevarul, varianta ortodoxa asupra
lumii.
In topicul de "revenire" parintele diacon Catalin a spus "Cu parere de rau, incep sa dau dreptate celor care spuneau
ca habar n-avem sa ne explicam credinta". M-am lovit si eu de incapacitatea asta zilele trecute intr-o discutie cu
cineva care credea in ozn-uri, materie infinita si Elohimi pe post de civilizatie extraterestra superioara
oamenilor. Zicea el ca e raelian. Mai mult decat a sustine cu oarecare argumente ca Ortodoxia confera un sens
rational si un scop (sper sa nu fie o formulare pleonastica) existentei in general precum si vietii subiective nu
m-am priceput, dar nici nu am insistat - problema mi-am pus-o mai tarziu, intr-un dialog interior. Mi-am data seama
ca nu am multe argumente in favoarea pozitiei mele si ca, in definitiv, totul tine de convingerile personale si de
credinta proprie a fiecaruia (a mea in Dumnezeu, a altuia in extraterestri). Faptul ca, sa zicem, eu stiu ca Hristos e Dumnezeu, ca am
putin habar de teologie si de dogme, ca exista mii de marturii ale sfintilor si mucenicilor nu e suficient omului de azi, dupa cum am putut constata. Deci, cum altfel?