Nu am la mine sursa originală, nici pe internet n-am găsit-o, dar e clar că e stilul lui Ioan Gură de Aur.Nu, nu cred ca a spus vreodata asa ceva Hrisostomul - e cu siguranta fals citatul. Daca cumva ma insel, dati-mi atunci si mie locatia acestui pretins "Cuvant despre fecioara Maria"; ca sa-l caut, sa-l citesc cu ochii mei si sa ma conving.Ioan Gură de Aur a spus: „Nimeni nu este asemenea în viaţă cu Fecioara Maria. Cercetează, omule, zidirea toată cu cugetul tău şi vezi dacă este ceva asemănător sau mai mult decât sfinţenia Fecioarei de Dumnezeu Născătoare. Străbate pământul, priveşte marea împrejur, cutreieră văzduhul, pătrunde cu mintea ta cerurile, aminteşte-ţi de toate puterile cele nevăzute, şi vezi dacă există o altă minune la fel cu aceasta în întreaga fire“ (Cuvânt despre Fecioara Maria).
Să ceri rugăciunile cuiva e una, să o ridici însă mai presus de Hristos, laudand-o şi preamărind-o este deja mult prea mult. Însăşi formularea "mama lui Dumnezeu" arată cine e mai mare, căci o mamă are întotdeauna o mai mare autoritate decât copilul ei (şi vă rog să nu încercaţi să răstălmăciţi formularea, e mult prea evidentă). Dacă aţi văzut vreodată un sfânt aţi putut remarca faptul că pentru el orice laudă la adresa lui era o palmă usturătoare. Şi cauza nu e numai smerenia, ci pur şi simplu deoarece pentru un sfânt şi pentru Dumnezeu preamărirea creaţiei este o scârbă căci obstrucţionează măreţia Creatorului. Dacă în cer ar mai fi tristeţe, Sfânta Maria ar fi teribil de îndurerată şi jignită de preamărirea care i se aduce. Aşa însă ne purtăm singuri păcatele..Daca marele apostol Pavel cerea rugaciunile bisericilor, care erau barbati si femei, si inca acestia traiau in acest trup pacatos, cu atât mai mult nu este nedemn ca cineva sa ceara rugaciunile celeia care s-a invrednicit a fi mama lui Dumnezeu, mai ales ca este mutata din aceasta viața la fiul ei...
.
Nu neapărat la fecioară, cât la femeie, deoarece se simte nevoia veche a omului de a adăuga şi un dumnezeu feminin celui aparent masculin pe care îl au ceilalţi. Ce îmi vine acum în minte este hirotonirea femeii ca preot / pastor, evanghelistele cu fuste scurte care atrag oameni "spre Hristos" şi, ceva specific mai ales penticostalilor, cântecele de dor de mamă din biserici. Când ne strîngem la închinare, noi Îl lăudăm pe numai Dumnezeu.... dar uneori şi pe mama. Şi ca să nu pară cântările anticreştine, le adăugăm câte un "Mamă, m-ai condus spre hristos cu glasul tău blând", etc. Nu că nu ar fi bine să cânţi mamei, dar biserica este locul unde trebuie lăudat Dumnezeu şi măcar acolo El ar trebui să aibă loc exclusiv. Aş putea spune că din acest punct de vedere slujbele penticostale se apropie cel mai mult de Sf Liturghie ortodoxă; şi ei, şi noi, lăudăm pe Dumnezeu şi pe o femeie în aceeaşi slujbă. (Aş vrea să pun un smile dar nu pot.... )Doriana, ma bucur sa va aud In ce fel credeti ca inchinarea la fecioara isi face simtita prezenta si la protestanti ?
Interpretarea va apartine in totalitate si este straina de intelegearea ortodoxiei. Dar, cum se intampla de obicei cu protestantii, imputa ei ortodocsilor ceea ce ortodocsilor nici prin minte nu le trece, stiu ei mai bine ce cred ortodocsii decat insasi ortodocsii. Ati judecat exclusiv trupeste si l-ati limitat pe Hristos la varsta de 3 ani. Iar deductia "logică" chiar m-a distrat. Este dupa inspiratia materna pe care o aveti. Mai ramane sa demonstrati egalitatea dintre copilul dvs si copilul Hristos si problema este rezolvata 100%. Iertati-ma, am judecat dupa logica unor femei.Să ceri rugăciunile cuiva e una, să o ridici însă mai presus de Hristos, laudand-o şi preamărind-o este deja mult prea mult. Însăşi formularea "mama lui Dumnezeu" arată cine e mai mare, căci o mamă are întotdeauna o mai mare autoritate decât copilul ei (şi vă rog să nu încerca.ţi să răstălmăciţi formularea, e mult prea evidentă).
Pe omul duhovnicesc, slava desarta nu-l atinge, pentru ca nu o iubeste. Noi avem o definire clara a valorilor si a non-valorilor.
Dacă aţi văzut vreodată un sfânt aţi putut remarca faptul că pentru el orice laudă la adresa lui era o palmă usturătoare.
,,Eu preamăresc pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine, iar cei ce Mă necinstesc vor fi ruşinaţi.". 1 Regi, cap. 2 v 30.... deoarece pentru un sfânt şi pentru Dumnezeu preamărirea creaţiei este o scârbă căci obstrucţionează măreţia Creatorului.
Doriana, esti mai protestanta decat protestantii.Nu neapărat la fecioară, cât la femeie, deoarece se simte nevoia veche a omului de a adăuga şi un dumnezeu feminin celui aparent masculin pe care îl au ceilalţi. Ce îmi vine acum în minte este hirotonirea femeii ca preot / pastor, evanghelistele cu fuste scurte care atrag oameni "spre Hristos" şi, ceva specific mai ales penticostalilor, cântecele de dor de mamă din biserici. Când ne strîngem la închinare, noi Îl lăudăm pe numai Dumnezeu.... dar uneori şi pe mama. Şi ca să nu pară cântările anticreştine, le adăugăm câte un "Mamă, m-ai condus spre hristos cu glasul tău blând", etc. Nu că nu ar fi bine să cânţi mamei, dar biserica este locul unde trebuie lăudat Dumnezeu şi măcar acolo El ar trebui să aibă loc exclusiv. Aş putea spune că din acest punct de vedere slujbele penticostale se apropie cel mai mult de Sf Liturghie ortodoxă; şi ei, şi noi, lăudăm pe Dumnezeu şi pe o femeie în aceeaşi slujbă.Doriana, ma bucur sa va aud In ce fel credeti ca inchinarea la fecioara isi face simtita prezenta si la protestanti ?
Eu nu stiu ce este pentru protestanti, stiu din Scriptura ca este lumina cu care a stralucit Hristos la schimbarea la fata. Ea n-are nici o legatura cu pictarea invizibilului si incomprehensibilului Tata si a invizibilului si incomprehensibilului Duh Sfant, lucruri pe care ne INTERZICE Scriptura sa le facem. Pe langa asta, insusi argumentul aparatorilor icoanelor pentru pictarea lui Hristos era intruparea Sa, ei marturisind ca dumnezeirea Sa nu poate fi pictata, intrucat "nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu". Rezulta de aici in mod clar ca Tatal si Duhul nu poti fi pictati, intrucat ei nu sunt vizibili - de aici afirmatia mea ca e nebunie si calcare a poruncii dumnezeiesti a picta icoane cu Treimea, pentru ca din Treime numai Isus este om, celelalte doua Persoane NU.@ dmas . Ce este lumina Taborica pentru tine sau protestanti ?
Va rog sa ma iertati, dar pana nu aduceti o dovada sigura ca citatul e al lui, pentru mine ramane nul ceea ce ati spus in numele lui. Prea multe minciuni se propovaduiesc pe internet din indrazneala.Nu am la mine sursa originală, nici pe internet n-am găsit-o, dar e clar că e stilul lui Ioan Gură de Aur.
duodecimus, ia citiți dvs. încă o dată psalmul 44, și lămuriți-ne și pe noi, în lumina afirmației dvs., cine sunt celelalte fecioare din psalm, dacă Fecioara cu pricina nu este o persoana distinctă? Mai ales că afirmația dvs., ca și protestant, este făcută în cadrul strict al eshatonului? Dar lămuriți-ne bine, argumentat!Nici măcar nu se pune problema interpretării protestante, deoarece - așa cum s-a exprimat deja dl. Dmas - profeția se referă la Biserică nu la maica Domnului. Mulți Părinți, precum Origen, Eusebiu, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Chiril al Alexandriei văd în ”împărăteasă” (”mireasa” în originalul ebraic)Vrei sa spui ca si proorocul David a gresit cand a spus acest psalm profetic: Psalmul. 44, 11. ( dupa versiunea protestanta ps. 45, 9.)Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.?
Apropo, cum explică protestantii versetul acesta?
o imagine a Bisericii.
dmas, ia mai gândește-te o dată, citind cu atenție cele de mai jos, și hotărăște cine face afirmații nebunești (urmărește și timpul verbelor din cele subliniate de mine!)!Eu nu stiu ce este pentru protestanti, stiu din Scriptura ca este lumina cu care a stralucit Hristos la schimbarea la fata. Ea n-are nici o legatura cu pictarea invizibilului si incomprehensibilului Tata si a invizibilului si incomprehensibilului Duh Sfant, lucruri pe care ne INTERZICE Scriptura sa le facem. Pe langa asta, insusi argumentul aparatorilor icoanelor pentru pictarea lui Hristos era intruparea Sa, ei marturisind ca dumnezeirea Sa nu poate fi pictata, intrucat "nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu". Rezulta de aici in mod clar ca Tatal si Duhul nu poti fi pictati, intrucat ei nu sunt vizibili - de aici afirmatia mea ca e nebunie si calcare a poruncii dumnezeiesti a picta icoane cu Treimea, pentru ca din Treime numai Isus este om, celelalte doua Persoane NU.@ dmas . Ce este lumina Taborica pentru tine sau protestanti ?
....
b) Sfânta Evanghelie după Ioan
In primul rand, textul "Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva" este tradus gresit in traducerea pe care o citati; corect este: "Nu ca pe Tatal L-a vazut cineva". A se vedea: http://biblehub.com/interlinear/john/6-46.htmCap. 1
18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Cap. 6
46. Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva, decât numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a văzut pe Tatăl.
dimitrie, dimitrie, aici Hristos isi afirma consubstantialitatea cu Tatal in divinitatea Lui, nicidecum nu afirma ca Tatal Cel netrupesc a fost vazut in natura Lui divina. Nici Fiul, fiind Cel netrupesc din Cel netrupesc, n-a fost vazut niciodata in divinitatea Lui (caci e incomprehensibila pentru ochiul omenesc), ci in trup.Cap. 14
7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut.
9. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
dmas, dacă aici Fiul afrimă doar deoființimea cu Tatăl, atunci de ce o mai amestecă și cu vederea? Știi unde Fiul afirmă strict deoființimea cu Tatăl? Aici: "Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem." (Ioan.10:30)dimitrie, dimitrie, aici Hristos isi afirma consubstantialitatea cu Tatal in divinitatea Lui, nicidecum nu afirma ca Tatal Cel netrupesc a fost vazut in natura Lui divina. Nici Fiul, fiind Cel netrupesc din Cel netrupesc, n-a fost vazut niciodata in divinitatea Lui (caci e incomprehensibila pentru ochiul omenesc), ci in trup.Cap. 14
7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut.
9. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
Practica inchinarii la icoane este nestiuta in Biserica primelor secole.
Poți spune de ce? Dar despre ansamblul vieții Bisericii, nu zici nimic? Viața bisericească nu a înflorit în întregime oare, sau arăta așa, ca un bebeluș de câteva luni căre după un an, în loc să crească el a rămas tot bebeluș, însă i s-a dezvoltat doar un picior, restul corpului rămânând ca la câteva luni?Cultul sfintilor si odata cu el cel a icoanelor au explodat in secolele ulterioare
Poți argumenta/dovedi că a fost așa ceva?mariajului Biserica-Stat de dupa epoca lui Constantin.
Argumentează!Tot atunci, la al patrulea sinod ecumenic parca, Chiril din Alexandria a impus si cultul Fecioarei (Theotokos). ...
Deci se contrazic Părinții? Înseamnă că doar unii au dreptate, ori... niciunul.Cunosc foarte bine ce au spus acesti sfinti. Ideia este ca sunt multi alti sfinti, nu mai putin importanti decat ceilalti ( cum ar fi sfintii: Maxim Marturisitorul, Simeon N. Teolg, Ioan Damaschinul, Teodor studitul, Modest al Ierusalimului, Procluu al Constantinopolului si multi, multi altii) care spun ca aceasta s-a zis numai despre Nascatoarea de Dumnezeu, dar se potriveste si pentru Biserica.
Ceva nu se leagă. Dacă identificăm regina cu maica Domnului, textul Psalmul capătă accente de-a dreptul incestuoase:Cat despre textul ebraic, masoretic, are : ,,doamna de-a dreapta ta, in aur de Ofir"; doamna, ebr. şegal, termen foarte rar, probabil de origine babiloniana, prin care unii inteleg regină-mama, iar altii mireasa care devine regină.
Psalmul este un imn de căsătorie, care celebrează căsătoria unui rege cu o prinţesă. Incontestabil, găsim aici versete cu adevărat mesianice și chiar unele trimiteri la Biserică, însă nu putem generaliza această caracteristică asupra întregului psalm. Am spus mai sus la ce aberații putem astfel ajunge.duodecimus, ia citiți dvs. încă o dată psalmul 44, și lămuriți-ne și pe noi, în lumina afirmației dvs., cine sunt celelalte fecioare din psalm, dacă Fecioara cu pricina nu este o persoana distinctă? Mai ales că afirmația dvs., ca și protestant, este făcută în cadrul strict al eshatonului? Dar lămuriți-ne bine, argumentat!
Si sfintii pot sa greseasca uneori. Nu este cazul aici. Sunt mai multe intelesuri care nu se contrazic. Unii sfinti au vorbit despre un inteles, altii despre altul.Deci se contrazic Părinții? Înseamnă că doar unii au dreptate, ori... niciunul.Cunosc foarte bine ce au spus acesti sfinti. Ideia este ca sunt multi alti sfinti, nu mai putin importanti decat ceilalti ( cum ar fi sfintii: Maxim Marturisitorul, Simeon N. Teolg, Ioan Damaschinul, Teodor studitul, Modest al Ierusalimului, Procluu al Constantinopolului si multi, multi altii) care spun ca aceasta s-a zis numai despre Nascatoarea de Dumnezeu, dar se potriveste si pentru Biserica.
Dupa ratiunea dvs trupeasca (cazuta), este incest. Nu insa si dupa intelesul anagogic al tainelor lui Dumnezeu.Ceva nu se leagă. Dacă identificăm regina cu maica Domnului, textul Psalmul capătă accente de-a dreptul incestuoase:Cat despre textul ebraic, masoretic, are : ,,doamna de-a dreapta ta, in aur de Ofir"; doamna, ebr. şegal, termen foarte rar, probabil de origine babiloniana, prin care unii inteleg regină-mama, iar altii mireasa care devine regină.
- Împăratul îi poftește frumusețea (vers.11)
- Aceasta îi devine mireasa Lui (vers.9)
- Îi va face și copii (vers.16)
Înapoi la “Protestantismul şi neo-protestantismul”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 16 vizitatori