Despre Suflet

[undecimus]

Părinte, nu neg că aveţi un talent deosebit în a împleti cuvinte, mai adevărate mai mincinoase, ca ele să sune bine, dar mai ales nu la subiect. Nu înţeleg de ce atâta fereală a răspunde la provocarea lansată de Scriptură cu privire la suflet. Că el moare, reiese din multe pasaje biblice, că el ar fi chipurile "nemuritor" de niciunde. Poate că întrebările mele sunt superficiale, dar dacă nici la acestea nu se poate răspunde, cum să dezvolt altele mai profunde? Cer prea mare lucru să revenim la subiect şi să lăsăm vorbele [imprecaţii, jigniri] de clacă "din Psalmi" cică? Dacă da, pot la fel de bine să răspund la postarea dumneavoastră punct cu punct, dar cui ajută?

[Constantinos]

Fiecare sa inteleaga cum vrea , nu cum este adevarat :
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.
Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele.
Smereşte sufletul tău foarte, că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios.

Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi sufletul; că în şeol nu este a căuta desfătări.
Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură din veac este cu moarte a muri.
Ca frunzele cele ce înverzesc în copac des, unele cad, altele răsar,
Aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul moare şi altul se naşte.

Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului.
Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul şi locuinţa cea pământească împovărează mintea cea plină de grijă.

Omul, în răutatea sa, poate să ucidă, dar nu poate să aducă înapoi duhul care a ieşit, nici să scoată sufletul care a intrat în locuinţa morţilor.

Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.

Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup."

[undecimus]

Fiecare sa inteleaga cum vrea , nu cum este adevarat :

Nu, domnule, fiecare să înţeleagă aşa cum trebuie: în context şi în ansamblul Scripturii. Apropos, de ce vă e frică să daţi şi referinţele?

[Constantinos]

Cine le cauta le gaseste usor . " Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor." Daca dupa cele mai mari daruri tot este nevoie de materie sfanta spre sustinerea trupului cu atat mai mult era nevoie inainte de cadere. O clipa de nu s-ar gandi Dumnezeu la creatia Sa totul ar dispare pentru vesnicie : demoni , suflete , planete , stele si animale. Deci , sufletul nu este nemuritor prin sine. A zice ca adventistii ca toti oamenii sunt inconstienti si nu mai pot inalta o rugaciune dupa adormirea trupurilor lor este o erezie contrazisa de Scriptura (putinele exceptii de oameni amortiti sau adormiti si cu sufletul se gasesc , culmea , la ortodocsi ).

[dimitrie]

Părinte, nu neg că aveţi un talent deosebit în a împleti cuvinte, mai adevărate mai mincinoase, ca ele să sune bine, dar mai ales nu la subiect. Nu înţeleg de ce atâta fereală a răspunde la provocarea lansată de Scriptură cu privire la suflet. Că el moare, reiese din multe pasaje biblice, că el ar fi chipurile "nemuritor" de niciunde. Poate că întrebările mele sunt superficiale, dar dacă nici la acestea nu se poate răspunde, cum să dezvolt altele mai profunde? Cer prea mare lucru să revenim la subiect şi să lăsăm vorbele [imprecaţii, jigniri] de clacă "din Psalmi" cică? Dacă da, pot la fel de bine să răspund la postarea dumneavoastră punct cu punct, dar cui ajută?

Moartea sufletească este cu totul altceva decât trecerea în nefiinţă. Astfel că un om poate fi viu ori mort cu sufletul fără a fi mort trupeşte. Iar toate celelalte texte biblice în care este prezentată existenţa conştientă a sufletului după moarte, nu contrazic cu nimic realitatea stării sufletului după despărţirea sa de trup (viu sau mort). Analizaţi puţin textele de mai jos şi veţi vedea că este exact ceea ce v-am spus acum:

-1. Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort. (Apoc.3)

-47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
48. Eu sunt pâinea vieţii.
49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan.6)

-El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi vindecat. (1Pt.2:24)

-1. Ce vom zice deci? Rămâne-vom, oare, în păcat, ca să se înmulţească harul?
2. Nicidecum! Noi care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat?
3. Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
4. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii;
5. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui,
6. Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.
7. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat.
8. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El,
9. Ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moarta nu mai are stăpânire asupra Lui.
10. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu.
11. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
12. Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui;
13. Nici să nu puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci, înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii lui Dumnezeu.
14. Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har.
15. Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!
16. Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate?
17. Mulţumim însă lui Dumnezeu, că (deşi) eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi,
18. Şi izbăvindu-vă de păcat, v-aţi făcut robi ai dreptăţii.
19. Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. - Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire.
20. Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate.
21. Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea.
22. Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică.
23. Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru. (Rom.6)

-38. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
39. Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru. (Rom.8)

[undecimus]

Cine le cauta le gaseste usor . " Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor." Daca dupa cele mai mari daruri tot este nevoie de materie sfanta spre sustinerea trupului cu atat mai mult era nevoie inainte de cadere. O clipa de nu s-ar gandi Dumnezeu la creatia Sa totul ar dispare pentru vesnicie : demoni , suflete , planete , stele si animale.

Textul din Apocalipsă vorbeşte de frunze "spre tămăduire", nu "spre susţinerea trupului". De ce "vindecare" era nevoie înainte de boală [a păcatului]? Susţinerea lui Dumnezeu e altă chestiune, aici aveţi dreptate. De ea are nevoie toată zidirea, nu doar omenirea.

Deci , sufletul nu este nemuritor prin sine.

Nu este. Iar după cădere, nu este nicidecum. Tot omul (drept ori nedrept) este muritor. Sufletul moare, nu este "nemuritor" ← aceasta e problema ocolită permanent pe acest topic.

A zice ca adventistii ca toti oamenii sunt inconstienti si nu mai pot inalta o rugaciune dupa adormirea trupurilor lor este o erezie contrazisa de Scriptura

"Erezie" din punct de vedere omenesc, însă din punctul de vedere al lui Dumnezeu e un adevăr confirmat de Scriptură:

"Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad," (Psalm 113,25 - versiunea ortodoxă)

[undecimus]

Moartea sufletească este cu totul altceva decât trecerea în nefiinţă. Astfel că un om poate fi viu ori mort cu sufletul fără a fi mort trupeşte. Iar toate celelalte texte biblice în care este prezentată existenţa conştientă a sufletului după moarte, nu contrazic cu nimic realitatea stării sufletului după despărţirea sa de trup (viu sau mort). Analizaţi puţin textele de mai jos şi veţi vedea că este exact ceea ce v-am spus acum:

Eu înţeleg ce ziceţi şi vă dau dreptate, dar haideţi să nu transferăm discuţia noastră în alt plan, respectiv în cel metaforic. Eu vorbesc de moartea reală, aceea în care omul nu mai suflă, nu mai mişcă, nu mai vorbeşte şi nu mai gândeşte. Despre asta era vorba.
Şi apropo, unde găsiţi "despărţirea sufletului de trup" la momentul morţii, afară de operele lui Platon?

[Constantinos]

Sectele nu te lauda pe Tine , Doamne , nici toti cei ce se coboara in iad , că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios. Omul, în răutatea sa, poate să (se)ucidă, dar nu poate să aducă înapoi duhul care a ieşit, nici să scoată sufletul care a intrat în locuinţa morţilor ( sufletul este mort fiindca simte cum umbla viermii prin el si arsura focului negru) . "Viata aceasta este moarte si eu nu stiam " -Sfantul Simeon Noul Teolog. Iar la Sfantul Siluan: "Si Domnul i-a spus: “Vrei sa-Ti dau mai mult har?”. Și el a spus: “Doamne, Tu știi că dacă îmi dai mai mult har aș muri”. Deci harul Vietii omoara viata, iar Adam ar fi putut sti ca nu are cum sa moara trupeste , mort fiind deja. Despre despartirea sufletului de trup se poate gasi in scrierile crestine ale primelor secole, exemplu- Sfantul Macarie Egipteanul , pagina 68. Imi dau seama ca am pus niste idei pe care le trag un pic de par dar vreau sa vad la ce se ajunge .

[undecimus]

Sectele nu te lauda pe Tine , Doamne , nici toti cei ce se coboara in iad , că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios. Omul, în răutatea sa, poate să (se)ucidă, dar nu poate să aducă înapoi duhul care a ieşit, nici să scoată sufletul care a intrat în locuinţa morţilor ( sufletul este mort fiindca simte cum umbla viermii prin el si arsura focului negru) . "Viata aceasta este moarte si eu nu stiam " -Sfantul Simeon Noul Teolog. Iar la Sfantul Siluan: "Si Domnul i-a spus: “Vrei sa-Ti dau mai mult har?”. Și el a spus: “Doamne, Tu știi că dacă îmi dai mai mult har aș muri”. Deci harul Vietii omoara viata, iar Adam ar fi putut sti ca nu are cum sa moara trupeste , mort fiind deja. Despre despartirea sufletului de trup se poate gasi in scrierile crestine ale primelor secole, exemplu- Sfantul Macarie Egipteanul , pagina 68. Imi dau seama ca am pus niste idei pe care le trag un pic de par dar vreau sa vad la ce se ajunge .

Se poate ajunge la orice când nu se urmăreşte învăţătura Scripturii...

[Constantinos]

Cand or talcui adventistii Biblia verset cu verset fara sa se contrazica in cele ce zic (si fara sa se inspire de la Ioan Hrisostom sau Sfantul Vasile cel Mare) si vor pune aceasta invatatura la dispozitia tuturor oamenilor printr-o carte groasa atunci merita ascultati - acum sunt doar niste animale fara suflet , vacile merita mai multa atentie in fata lui Dumnezeu. Au stiut unii de ce isi fac vitel de aur, probabil erau adventisti care considerau ca omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, adica Dumnezeu avea trup inainte de intrupare.

[undecimus]

Frumos vă şade! Şi ziceţi că sunteţi creştin, ori doar ortodox?

[amator]

Cand or talcui adventistii Biblia verset cu verset fara sa se contrazica in cele ce zic

Cand dl Constantinos ar da dovada de maturitate si ar inceta sa alimenteze pe satana cu injuraturi in stanga si in dreapta.As vrea sa mai adaug ceva aici:Problema cu adventistii e de alta natura.Este o problema de bunul simt si de seriozitate.Chiar nu ti-e clar si tie mai Constantinos ca nu are rost sa discuti cu ei in acest domeniu?In cazul lor si al martorilor lui Iehova(si de altii)numai Dumnezeu rezolva problema.In general toata problema lor se cuprinde in lipsa de caracter academic in doctrinele lor,lipsa de seriozitate.In lumea academica sunt bine cunoscute principiile de interpretare si erorile de interpretare.Unele erori le redau acum,anume pe cele pe care adventistii le respecta cu strictete:
1.Citare preferentiala(aleg momentele care le plac(macar ca sunt alegorice)si pe cele care vorbesc clar,limpede,fara echivoc le resping)
2.Falsul figurativ:Interpretarea figurilor de stil literalmente si atribuirea versetelor clare un inteles alegoric.
3.Negarea contextului istoric,literar si teologic.
4.Revelatie extrabiblica(E.White)
5.Exagerare:din text se face o concluzie mult prea detailată sau mai exactă decât ne-o reda textul.
In general merge vorba de bunul simt(asa spun savantii,exegetii) de care ei sunt lipsiti

[dimitrie]

Cand or talcui adventistii Biblia verset cu verset fara sa se contrazica...

Frate Constantinos, nu trebuie să ia Biblia verset cu verset, ci, este suficient pentru început să explice următoarele texte cu referire la:

a)SUFLET:
2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. 2Cor.12

b) DESFIINŢAREA SÂMBETEI:
18. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Ioan.5

... Problema cu adventistii e de alta natura.Este o problema de bunul simt si de seriozitate ... . In general toata problema lor se cuprinde in lipsa de caracter academic in doctrinele lor,lipsa de seriozitate.In lumea academica sunt bine cunoscute principiile de interpretare si erorile de interpretare.Unele erori le redau acum,anume pe cele pe care adventistii le respecta cu strictete:
1.Citare preferentiala(aleg momentele care le plac(macar ca sunt alegorice)si pe cele care vorbesc clar,limpede,fara echivoc le resping)
2.Falsul figurativ:Interpretarea figurilor de stil literalmente si atribuirea versetelor clare un inteles alegoric.
3.Negarea contextului istoric,literar si teologic.
4.Revelatie extrabiblica(E.White)
5.Exagerare:din text se face o concluzie mult prea detailată sau mai exactă decât ne-o reda textul.
In general merge vorba de bunul simt(asa spun savantii,exegetii) de care ei sunt lipsiti

Un răspuns bun. Da, mai sunt oameni dispuşi să cereceteze, iar nu să decimeze (undecimus)!

[Floryan]

Daca sufletul este muritor, atunci cand moare sufletul? Are o viata limitata in afara trupului?

În accepţiunea biblică, "suflet" în primul rând înseamnă omul viu, omul întreg. Dacă avem în vedere acest lucru, înseamnă că sufletul (fiinţa vie) moare în momentul morţii. E cât se poate de logic. Mai mult decât atât: învierea nu este posibilă dacă n-a avut loc în prealabil moartea. Ori noi suntem creştini şi credem în înviere, nu-i aşa domnule Floryan?[/quote]

Invierea cui dle?
Atunci revenind la SOla Scirptura cum explicati aceasta:
9. Si când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Apoc 6

Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua.Apoc 2,11

Care este moartea ce-a de-a doua?


Despre suflet s-a mai discutat. Mai bine parcurgeti ce s-a discutat acolo

[undecimus]

este suficient pentru început să explice următoarele texte cu referire la:

a)SUFLET:
2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. 2Cor.12

1. Textul nu face "referire la: SUFLET". Şi cu asta am putea termina discuţia privitoare la "nemurirea sufletului". Dar mai este şi...
2. Din text nu reiese că apostolul Pavel ar fi murit, iar sufletul lui desprinzându-se de trup ar fi luat-o hai-hui prin Univers. El era în viaţă cu 14 ani în urmă şi era astfel şi în momentul scrierii epistolei.
3. Chiar el [apostolul] se exprimă că nu ştie cum a fost posibil aşa ceva, ori dacă a fost "în trup", ori nu; Deci nu ne hazardăm noi să afirmăm cu certitudine că ştim! Nu ştim oameni buni, căci doar "Dumnezeu ştie"(2 Cor.12,2)

b) DESFIINŢAREA SÂMBETEI:
18. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Ioan.5

Răspunsul aici → viewtopic.php?f=71&t=1591&start=20

Da, mai sunt oameni dispuşi să cereceteze, iar nu să decimeze (undecimus)!

Părinte, eu cred că eşti specialist în greacă şi ebraică, dar la latină stai mai rău! Nu-i bai, în curând confraţii latini vor da temă de casă...

[undecimus]

Invierea cui dle?

Învierea lui Hristos şi învierea celor drepţi de care vor avea parte (la a doua venire) cei ce cred în Învierea Lui.

Atunci revenind la SOla Scirptura cum explicati aceasta:
9. Si când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Apoc 6

Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua.Apoc 2,11

Aţi citit punctul 1 şi 2 din postarea domnului amator? Ei bine, este exact pe dos de cum ne acuza dânsul pe noi [adventiştii]! Aţi ales "preferenţial" tocmai un pasaj alegoric, simbolic dintr-o carte prin excelenţă alegorică şi simbolică. Oare de ce aţi ales asta? Pentru că nu dispuneţi de versete "clare"(vorba dânsului) cu "nemurirea sufletului". Asta în timp ce nenumărate versete vorbesc "clar" despre moartea sufletului.

Care este moartea ce-a de-a doua?

Moartea celor nedrepţi, moarte din care nu mai există înviere (Apoc. 20,14; Apoc.21,8).

Despre suflet s-a mai discutat. Mai bine parcurgeti ce s-a discutat acolo

Topicul acela a fost închis, nu pot posta acolo. Vă e frică de argumente? postaţi aici un (1) verset, unde scrie de "nemurirea sufletului", iar eu vă voi posta zece (10) unde scrie că sufletul moare!

[dimitrie]

Da, mai sunt oameni dispuşi să cereceteze, iar nu să decimeze (undecimus)!

Părinte, eu cred că eşti specialist în greacă şi ebraică, dar la latină stai mai rău! Nu-i bai, în curând confraţii latini vor da temă de casă...

Nu are nici o legătură jocul meu de cuvinte cu numeralul din latină.
Vă recomand să nu mai credeţi cu uşurinţă orice, deoarece vă puteţi înşela (că oameni suntem). Pregătirea mea teologică este "defectă" la capitolul limbi străine, incluzând aici şi pe cele demult apuse. Chiar expresia aceasta - "pregătire teologică", mi se pre pompoasă, având în vedere cât de precare sunt cunoştinţele mele în domeniul teolgic.
Am şi eu rugămintea aceasta: parcurgeţi topicul de care v-a zis şi Floryan, după care veniţi cu "noul"!
Cât despre locurile acelea "clare", cum se împacă cu acestea:
2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. 2Cor.12?
Dar cu cele din Apoc.6:9-10, cum se împacă?
După ce acceptaţi adevărul Scripturii cu privire la acestea, vom lămuri şi locurile ce par a arăta că Scriptura se contrazice în afirmaţii.
Reţineţi: somnul trupului nu este stare de inconştienţă şi pentru suflet; însăşi visarea confirmă acestea. Şi deci, compararea morţii trupului cu somnul, tocmai aceasta scote în evidenţă: rămânerea în repaos a unuia, în timp ce celălalt continuă viaţa conştientă. Însă, moartea trupului mai este comparată cu somnul, în virtutea trezirii de după.

[undecimus]

Pregătirea mea teologică este "defectă" la capitolul limbi străine, incluzând aici şi pe cele demult apuse. Chiar expresia aceasta - "pregătire teologică", mi se pre pompoasă, având în vedere cât de precare sunt cunoştinţele mele în domeniul teolgic.

Dacă dumneavoastră spuneţi asta, atunci ce să mai zic eu - care n-am nicio pregătire teologică?

Am şi eu rugămintea aceasta: parcurgeţi topicul de care v-a zis şi Floryan, după care veniţi cu "noul"!

Cum am mai subliniat, Scriptura (după care mă ghidez eu) nu aduce alte argumente "noi" decât cele prezentate de adventişti şi iehovişti pe topicul acela. Tocmai de aceea, încerc să accentuez latura aceasta neatinsă acolo: "nemurirea sufletului" - termen inexistent în Scriptură, versus "sufletul moare" - idee ce apare frecvent pe paginile Scripturii. Deocamdată demersul meu pare lipsit de succes, discuţia aceasta fiind continuu evitată. Ce spuneţi, acceptaţi această provocare "nouă" ? Eu aştept argumente din partea dumneavoastră şi mă oblig să aduc la rândul meu...

[undecimus]

P.S. Despre 2 Cor.12 am răspuns patru postări mai sus... deşi argumentul dumneavoastră nu este "nou". A mai fost adus pe topicul celălalt despre suflet.

[dimitrie]

Poate explicaţi asta:

16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela.
17. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte. 1Ioan.5

Cum poate afirma acestea Apostolul, cum că este şi păcat nu de moarte, când se spune limpede că "printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea" Rom.5:12?
Despre ce fel de moarte e vorba acolo? De moartea trupului? Şi dacă nu de a trupului e vorba, atunci de moartea cui e vorba? Şi în ce fel se manifestă această moarte?

Topicul acela a fost închis, nu pot posta acolo. Vă e frică de argumente? postaţi aici un (1) verset, unde scrie de "nemurirea sufletului"

Domnule, trebuie să aveţi serioase probleme de raţionament! Păi Biblia (textele citate de noi în acel topic) ARATĂ că sfletul trăieşte după moarte, ceea ce este mai presus decât a spune simplu "sufletul trăieşte după moarte", aşa cum ar vrea undecimus să scrie ca s[ creadă asta. Nici de adventişti nu scrie Biblia, însă asta nu înseamnă că nu există oameni care aşteaptă Împărăţia lui Dumnezeu.